Premiul Nobel pentru Economie se decernează anul acesta pentru a 40-a oară; în toată această perioadă, lista laureaţilor (62, înaintea anunţului de astăzi) se completa, an după an, cu bărbaţi.

Născută în 1933, profesoară la Universitatea Indiana, Elinor Ostrom, unul dintre cei doi câştigători ai ediţiei 2009 a Nobelului pentru Economie, a convins juriul printr-o analiză a bunei administrări, cu aplicaţie în managementul proprietăţilor comune sau aflate sub control colectiv.

Cercetările lui Ostrom, dedicate interacţiunii dintre comunităţi şi resurse naturale, provoacă teoriile aflate în circulaţie, care spun că bunurile aflate în proprietate comună sunt prost administrate, necesitând fie privatizare, fie control centralizat. Concluziile studiilor relevă, în cuvintele câştigătoarei, că rezultatele sunt de multe ori mai bune decât prezic teoriile clasice. La aceste argumente a recurs, de altfel, şi juriul, în motivaţia premierii.

Deşi, în cercurile cunoscătorilor, numele profesoarei din Bloomington a fost intens vehiculat în ultimii ani în preajma decernării premiului pentru economie, Ostrom a mărturisit unei televiziuni suedeze că nominalizarea ei drept câştigător al Nobelului pe 2009 o fost o mare surpriză.

Cealaltă jumătate a sumei totale de zece milioane de coroane suedeze (980.000 de euro) revine unui alt expert în chestiuni de administrare economică.

Oliver Williamson, cu un an mai bătrân decât colega sa de onoruri, şi-a dedicat o parte din carieră studiului ierarhiilor din organizaţiile lucrative private pe care le-a identificat ca fiind structuri administrative alternative, manifestându-se diferit în rezolvarea conflictelor de interese.

În motivaţia sa, juriul a remarcat, din opera ştiinţifică a lui Williamson (profesor la universitatea californiană Berkeley), că organizaţiile economice "pot servi drept platforme de rezolvare a crizelor".

Premiul Nobel pentru Economie este, de fapt, Premiul Băncii Regale Suedeze în Ştiinţe Economice în onoarea lui Alfred Nobel. Inventatorul dinamitei, chimist şi om de afaceri, nu avusese, la vremea sa, încredere în economişti şi nu i-a inclus în testamentul care a deschis calea spre cele mai apreciate premii anuale.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M Iancu