Mesajele primite de Emilia Șercan sunt de o gravitate și de o violență rară: „Noi știm să te facem să vorbești și vei spune numele celui care ți-a dat să faci acest lucru, indiferent din ce structuri face parte și indiferent ce funcție are, iar din acel moment zile bune pe pământ nu vei mai avea… îți vom trimite umbre muncă, în casă, peste tot pe unde te miști și ai să simți prezența lor peste tot, inclusiv în intimitatea ta, dacă ai făcut la ordin această afirmație. Roagă te la Dumnezeu să ai dreptate…!”.

Amenințări violente la adresa integrității fizice, amenințări cu urmărirea, amenințări cu pătrunderea în casă și în intimitate, toate în numele unui „noi” anonim, care indică cel puțin faptul că cel care a trimis acest mesaj pe adresa jurnalistei a făcut-o în numele mai multor persoane sau a avut acordul lor pentru a o face.

Trecem peste bătaia de joc la adresa limbii române, atât de specifică celor care îi iubesc și îi slujesc pe plagiatorii din fruntea statului.

Nu te poți aștepta de la niște bandiți să fie respectuoși cu limba română. Dar ceea ce e mai mult decât îngrijorător în acest caz este faptul că un asemenea mesaj este adresat din cercurile cele mai înalte ale puterii și că este îndreptat împotriva unui cetățean simplu al țării, pe care nicio lege nu-l poate apăra de amenințări.

Iar dacă un asemenea mesaj a fost posibil, putem să presupunem, fără prea multe riscuri, că nu e nici pentru prima oară și, cu siguranță, nici pentru ultima oară când oameni obișnuiți sunt amenințați de rețeaua militaro-polițienească din vârful statului.

Cel mai probabil, aceștia au ales să tacă, și s-au retras speriați din ceea ce făceau. Putem deci presupune că amenințările sunt chiar un mod de acțiune al celor care sunt puși în funcții înalte și plătiți generos să-și acopere șefii.

Mai există ceva ce trebuie remarcat în acest mesaj: faptul că autorii lui consideră că jurnalista scrie la comandă și nu la orice comandă, ci la comanda cuiva din „structuri” și cu „funcție”, deci că, până la urmă, ar fi vorba de o luptă murdară între structuri de putere, între tabere rivale.

Nicio clipă autorii amenințărilor și cei pe care ei îi susțin nu pot admite că denunțarea unui furt poate fi făcută de un cetățean care descoperă furtul.

Nu, pentru ei, ar fi vorba doar o reglare de conturi între grupări mafiote.

A doua chestiune de o gravitate extremă este faptul că procurorul care a instrumentat acest caz a decis să renunțe la urmărirea penală, pe motiv că „nu există un interes public în urmărirea faptei”.

Nu vom ști niciodată dacă a făcut-o din convingere, din incompetență sau fiind amenințat el însuși așa cum a fost amenințată Emilia Șercan.

Un lucru este însă cert: el a decis, voit sau forțat, să se alieze cu agresorii, nu cu victima. A ales să apere ierarhia puterii, nu cetățenii. A considerat că amenințarea violentă a unei jurnaliste nu e ceva care trebuie să facă obiectul unei urmăriri penale, lăsând-o astfel pe jurnalistă să se descurce singură, cum poate.

Nu e treaba publicului să știe când un jurnalist este intimidat de cei din jurul conducătorilor statului. Care, desigur, tac complici și bucuroși că procurorul îi ajută.

Tot în aceste zile, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat ordinul ministrului Educației prin care i-a fost retras titlul de doctor în drept fostului parlamentar și ministru Gabriel Oprea, în urma unui verdict de plagiat.

Triumfător, după cealaltă victorie obținută recent în cazul morții polițistului Bogdan Gigină, Oprea a anunțat cu majuscule pe rețelele sociale că „NU” a plagiat în lucrarea de doctorat.

Desigur, nu poți cere multă logică și nici bun-simț cuiva care și-a construit întreaga carieră pe fraudă. Însă decizia ÎCCJ nu spune că Gabriel Oprea nu a plagiat, ci doar că nu i se poate retrage titlul de doctor.

Altfel spus, o altă instituție majoră chemată să împartă dreptatea în această țară admite că hotărârea unei universități, care constată plagiatul și decide retragerea titlului de doctor, poate fi anulată pentru că, nu-i așa, conform celeilalte mari instituții care face dreptate doar celor puternici și bogați, CCR, o instanță judecătorească poate anula orice alt act civil dacă acesta a intrat în circuitul civil.  

Citiţi opinia integrală pe presshub.ro.