Norbert Lammert, fost preşedinte al Bundestag, camera inferioară a Parlamentului german, se află la cârma Fundaţiei Konrad Adenauer de doi ani. Politicianul creştin-democrat s-a angajat să consolideze multilateralismul, nu în ultimul rând prin sporirea numărului de birouri pe care fundaţia le are în întreaga lume: 107 erau la finele anului 2019, iar în 2020 va fi adăugat încă unul la sediul Uniunii Africane din Addis Abeba. Corespondentul DW, Fabian von der Mark, a vorbit cu Norbert Lammert la Berlin despre politică externă și direcția strategică a Fundației Adenauer.

DW: Termenul multilateralism este pe buzele tuturor în politică şi mediul ştiinţific. Cum ați descrie multilateralismul?

Norbert Lammert: Ceea ce se înţelege este viziunea unei lumi care este ordonată de reguli, indiferent cât de restrâns sau extins ar putea fi acest sistem de reguli. Însă dacă secolul 21 trebuie să difere de secolele anterioare, atunci prin asumarea lecției potrivit căreia nu ne mai putem permite o lume în care fiecare face ceea ce crede că este corect și în care, în caz de îndoială, să prevaleze forța pumnului.

De ce este atât de important pentru Germania să colaboreze cu alții?

În primul rând, nu este mai important pentru Germania decât pentru alții. Mi-e greu să-mi imaginez o țară care nu ar trebui să aibă acest interes. Interesul pronunțat german rezultă din faptul că am fost implicați în mod proeminent în apariţia acestor lecții istorice. De asemenea, datorită legăturilor noastre diverse cu întreaga lume - nu numai, dar mai ales economice - avem un interes vital de a ne asigura că lucrurile se petrec într-un cadru calculabil la care toată lumea să se poată adapta și pe care să te poţi baza.

În ultima vreme, acest cadru previzibil a fost pus la îndoială în repetate rânduri de președintele Statelor Unite, Donald Trump, care a încălcat tratatele internaționale și a pus sub semnul întrebării alianțe și prietenii. Ce trebuie să facă Germania în această situaţie?

Distanțarea mea față de actualul președinte american a fost suficientă și a devenit adesea clară inclusiv la nivel public. Însă faptul că acum i se acordă şi rolul exclusiv al încălcării normelor internaționale, cred că este o exagerare foarte mare. Președintele rus nu prea are multe inhibiții în încălcarea demonstrativă a normelor, chiar și a celor asumate de țara sa. Să ne gândim doar la anexarea Crimeei, decizie care contravine dreptului internaţional. În esenţă, exemple de felul acesta arată că în clipa de faţă, nu mai putem presupune că un astfel de sistem bazat pe reguli comune este, în esență, incontestabil.

Pentru că vorbim despre alianţele Germaniei. Turcia este un partener dificil în NATO, britanicii vor să se despartă de UE. Trebuie să căutăm noi parteneri în fața acestor probleme?

Privirea în jur începe cu faptul că circumstanțe diferite sunt tratate diferit. Consider retragerea britanicilor din Uniunea Europeană drept o eroare istorică, dar nu o încălcare a regulilor. Uniunea Europeană diferă de anterioarele confederaţii de state prin faptul că nu este posibilă doar aderarea la aceasta, ci și părăsirea ei. Acuzațiile pe care le-aș face atât la adresa domnului Putin, cât și a domnului Trump, nu i le pot aduce lui Boris Johnson. Lui i-aș reproșa alte lucruri, dar nu faptul că nu respectă regulile care au fost convenite în Uniunea Europeană.

Ministrul federal de Externe, Heiko Maas, a propus crearea unei alianţe a multilateraliştilor, din care ar putea face parte şi britanicii. Cum vi se pare acest concept?

Aș prefera să nu fie nevoie de el. Acum zece ani, nimeni nu s-ar fi gândit să propună o asemenea alianță. Actualmente există câteva zeci de țări care, spontan, găsesc ideea plauzibilă și spun: da, aceasta este o preocupare pe care o împărtășim și de care ar trebui, prin urmare, să ne ocupăm împreună. Nu văd această inițiativă ca o concurenţă pentru instituțiile existente, ci ca o expresie demonstrativă a interesului comun pentru sistemele bazate pe reguli.

Cum se adaptează Fundaţia Konrad Adenauer la evoluțiile globale?

Stabilim noi accente, atât în principalele domenii de activitate, cât și în birourile noastre internaționale. În urmă cu trei ani eram singura fundaţie care deschidea un birou în Australia. Impresia noastră - confirmată între timp - a fost că, în condițiile reale ale unei lumi globale, familia democratică occidentală trebuie să se organizeze și să se interconecteze într-un mod diferit faţă de până acum.

Există şi alte accente?

Pe lângă biroul de la Washington, care există de zeci de ani, am deschis un alt birou la New York, deoarece suntem convinși că o fundație cu asemenea pretenţii trebuie să fie reprezentată la sediul Națiunilor Unite. Nu este doar interesul nostru pentru acest contact. Există și un interes remarcabil regulat al ONU pentru acest dialog.

Cum arată lucrurile în Europa?

Am deschis şi un nou birou la Geneva la începutul anului 2019. Este primul birou pe care l-am avut vreodată în Elveția. Și, în mod clar, nu servește în primul rând la menținerea relațiilor bilaterale, ci are legătură cu instituțiile cu sediul la Geneva. Toate acestea sunt deosebit de importante pentru noi. Am redeschis un birou la Viena cu sarcina expresă de a menține relațiile bilaterale cu instituțiile ONU de la Viena și cu instituţiile din subordinea ONU cu sediul acolo.

Toate acestea, angajamente în favoarea multilateralismului

În scurt timp vom deschide al 19-lea birou în Africa, la Addis Abeba. Nu pentru că am fi în proces de completare a birourilor noastre din 54 de țări africane, nu avem această ambiție, ci pentru că Addis Abeba este sediul Uniunii Africane iar condițiile pentru o astfel de cooperare există pentru prima dată după schimbarea guvernului în Etiopia. Dacă este de la sine înţeles că avem un birou la Bruxelles, avem nevoie și de unul care nu doar asigură contacte bilaterale în Africa, ci are ca obiect continentul în ansamblu. Aș putea adăuga că am deschis, de asemenea, un birou regional în Panama, care la rândul său ar trebui să lege mai strâns America Latină cu Europa.

După cum vedeți, firul roșu în activitatea Fundației Konrad Adenauer este tocmai această orientare către cooperarea multilaterală. 

Cum se poate imagina colaborarea? Este vorba despre informații din regiune sau mai degrabă despre un "canal" spre acea regiune?

Întotdeauna ambele. Nu mergem în nicio țară pentru a ”adulmeca”, pentru a completa informațiile pe care le primim în mod normal prin misiuni diplomatice, mass-media sau alte organizații, suntem întotdeauna interesați de dialog. Punem la dispoziţie experienţa noastră în domeniul sistemelor politice și sistemelor economice, relațiilor externe, structurilor de securitate, conceptelor democratice, de la parlamentarism, partide, asociații, până la legislaţia vizând mass media, pentru a numi doar un catalog incomplet de subiecte clasice ale activității noastre. Și dacă nu găsim niciun interes sau parteneri în țările respective, atunci nu vom merge acolo.

Ați afirmat că Fundația Adenauer are un interes din ce în ce mai mare la nivel global și continuă să deschidă birouri. Observaţi, de asemenea, că există un interes în creştere faţă de fundaţie şi faţă de Germania în lume?

Nu este cazul peste tot. Însă se poate observa de ceva timp că multe țări ca noi au impresia că trebuie să ne interconectăm, să ne unim mai mult în era globalizării decât înainte. Observația mea în calitate de președinte al Parlamentului a fost că în țările non-europene există o tendință de a spune că nu pot fi menţinute aceleaşi relaţii cu 28 de state membre ale UE. Avem nevoie de o țară parteneră ancoră și aceasta este Germania, în nouă din zece cazuri.

Aceasta este o dovadă uimitoare de respect și simpatie, pe care, în lumina istoriei germane, nu poţi miza în mod neapărat. Din multe puncte de vedere, acest lucru ne copleșește și pe noi. Nu avem ambiția de a deschide cât mai multe birouri. Cred că acum, nu numai în sens statistic, chiar am atins un nivel de care ne putem servi în mod serios şi care folosește la maximum capacitățile noastre. Ar trebui să ne opunem mai bine tentației de a spune: "şi aici, şi aici, dar și acolo ar fi frumos", concentrându-ne asupra sarcinilor esențiale și totodată asupra posibilităților noastre reale, evaluate cu seriozitate.