Aşa să mă ajute D-zeu. Fostul om al Bisericii, Joachim Gauck, a ţinut să pronunţe cu maximă convingere această declaraţie, voluntară, conţinută în formula prescrisă pentru jurământul preşedinţilor Germaniei.

Vineri, noul şef al statului german şi-a depus jurământul şi şi-a rostit primul discurs teoretic de amploare de la obţinerea funcţiei supreme, o cuvântare care s-a bucurat de aplauze susţinute în Bundestag.

Alocuţiunea lui s-a axat asupra întrebării cu privire la modul în care ar urma să arate Germania, ca stat „al copiilor şi nepoţilor noştri care s-o poată numi ţara noastră”.

Gauck s-a oprit în context asupra numeroaselor probleme şi temeri care-i muncesc în prezent pe germani când se gândesc la evoluţia Republicii Federale şi a lumii, exprimându-şi speranţa în posibilitatea articulării, în libertate, a unui viitor bun.

Şeful statului şi-a depus jurământul în faţa membrilor celor două camere ale Parlamentului german, aşa cum o cere Constituţia. În discursul său, estgermanul Gauck a abordat, în primul rând, nu atât izbăvirea fostei Germanii răsăritene de comunism, ori miracolul economic vest-german ci minunea democraţiei realizate în partea apuseană a Germaniei după cel de-al doilea război mondial.

Preşedintele a subliniat că, altfel decât s-au temut aliaţii, Germania postbelică n-a devenit niciodată, majoritar, revanşardă. Gauck a admis reminiscenţa postbelică a unor idei naziste, dar a scos în evidenţă lipsa lor de forţă de atracţie pentru majoritatea germanilor.

Gauck a criticat îndelungata refulare postbelică a vinovăţiei pentru crimele naziste şi lipsa de empatie pentru victimele regimului naţional-socialist, o atitudine care a durat până în 1968. În pofida greşelilor comise de 68-işti, este, potrivit preşedintelui, meritul acestei generaţii „de a fi mutat conştiinţa vinovăţiei istorice în centrul conştiinţei colective”.

Pledoarie pentru justiţie socială

Între valorile necesare unui bun viitor al Germaniei, Gauck a numit înainte de orice „justiţia socială”, răspunzând astfel criticilor (de stânga) care-i reproşaseră o prezumtivă lipsă de conştiinţă socială. Dar Gauck a subliniat că statul nu trebuie să fie unul paternalist, care să-i tuteleze pe oameni, ci un stat social care îi asistă pe oameni şi îi pune în drepturi.

Nu trebuie tolerat ca unii copii să nu-şi poată dezvolta talentele ori ca unii oameni să aibă impresia că „nu sunt membri ai societăţii din cauză că sunt săraci, bătrâni sau handicapaţi”. Dreptatea, a mai spus Gauck „este condiţia ca libertatea şi auto-realizarea să poată fi trăite”.

Gauck i-a mulţumit predecesorului său Wulff, în mod expres, pentru eforturile sale în vederea integrării imigranţilor.

Declaraţie de război extremismului

În mod foarte calm, Gauck a abordat şi chestiunea ameninţărilor extremiste. Altfel decât în timpul primei democraţii germane, cea a Republicii de la Weimar, există în Germania, în prezent, destui democraţi care să se opună fanatismului teroriştilor şi asasinilor, a estimat Gauck. Care s-a adresat extremiştilor de dreapta, afirmând textual că ura lor „este imboldul ce ne încurajează să nu ne părăsim ţara la greu”.

Preşedintele i-a avertizat şi pe fanaticii religioşi care, dacă ar putea, ar arunca ţara în anii „precedând epoca iluministă a Europei”, afirmând că „popoarele se îndreaptă către libertate” iar ei nu vor putea „decât să-i arunce eventual beţe în roate, nu însă opri trenul definitiv”.

Luni, preşedintele se va deplasa în Polonia, în prima sa vizită externă.