DW - Care este principalul risc pentru Republica Moldova?

Igor Grosu - Riscul cel mai mare are legătură cu războiul. Noi avem norocul că ucrainenii țin frontul, americanii au deblocat banii de care au nevoie, chiar dacă procedurile durează și nu totul ajunge cu viteza pe care ne-am dori-o în Ucraina. Războiul informațional e cel mai agresiv și e periculoasă interferența Rusiei prin intermediul partidelor declarate pro-ruse, dar și prin cele nedeclarate, dar care există în continuare, plus mobilizarea criminalității împotriva statului. Pentru toamnă ținta acestora va fi să afecteze prezidențialele și să atace referendumul constituțional privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană (inițiat de președinta țării, Maia Sandu, și care se va desfășura pe 20 octombrie, în ziua alegerilor prezidențiale - n. red.).

Care e cel mai favorabil scenariu pentru Republica Moldova și care ar fi cel mai negru?

Sunt cu picioarele pe pământ, dar totuși văd în deciziile luate în Statele Unite, în cele anunțate de UE, că liderii occidentali au fost puși pe gânduri de ceea ce fac rușii în Ucraina și cum ar putea amplifica efectele războiului. De aceea eu nu cred în scenarii de escaladare, uitați-vă numai în Marea Neagră cum au luat bătaie rușii și au fost nevoiți să-și retragă flota de la Sevastopol și să o mute în est la Novorosiisk. Scenariu pozitiv este despre trecerea cu bine a referendumului, să obținem încă un mandat pentru Doamna Președintă Sandu. Cel mai important obiectiv strategic și tactic este să deschidem la sfârșitul lunii iunie în mod oficial negocierile. Semnalele sunt foarte bune, după cum rezultă din discuțiile cu toți actorii de la Comisie, de la Parlamentul European, care sugerează că după alegerile pentru europarlamentare există premisele ca Ucraina și Republica Moldova să deschidă negocierile. 

Fostul preşedinte al Comisiei parlamentare pentru securitate naţională din legislativul de la Chişinău, Chiril Moţpan, spunea recent că „aproape în toate instituţiile statului sunt agenţi ai serviciilor secrete ruse”, ceea ce creează o situaţie de nesiguranţă în Republica Moldova.

Tot timpul au fost și cred că vor fi astfel de oameni. Dar noi nu facem o excepție, mă uit și în România, în Germania, în Austria sunt ruși infiltrați. Poate infiltrați e un cuvânt prea tare, dar Kremlinul folosește foarte cinic și știe cum să exploateze vulnerabilitățile, euroscepticismul, care alimentează partidele populiste, extremiste. Pentru a reveni la Republica Moldova, da, noi îi cunoaștem și pe cei care spun deschis „noi suntem pro-Putin” și pe cei care se declară pro-europeni, dar până alaltăieri erau putiniști înveterați. Eu unul nu cred în transformarea lor peste noapte. Deci, îi cunoaștem. Am înțeles și am învățat din instrumentarul lor cum funcționează și experiența aceasta putem să o împărtășim colegilor cu care ne întâlnim aici la București. Uneori unii politicieni români îmbrățișează pro bono și foarte ușor tot felul de specimene care nu sunt nici pro-europeni, nici nu au simpatii față de România.

Vă gândiți la politicieni moldoveni de tipul primarului Chișinăului, Ceban?

Inclusiv la Ivan Ceban, care este o conservă de la Kremlin scoasă de Partidul Socialist din istoria sovietică, ambalată și parfumată cu parfum european, chiar pro-românesc. În realitate este un exponent al coloanei a 5-a, cu menirea de a se activa atunci când trebuie, când e mai bine pentru ei. Eu sper să nu ajungem în situația în care cei ca el să poată distorsiona sau pune în pericol drumul și acțiunile noastre.

Anul trecut erau încă în Republica Moldova aproape o mie de firme în care investitori importanți erau persoane fizice sau juridice din Rusia. Între timp cum s-au schimbat lucrurile?

Noi ne-am aliniat la regimul de sancțiuni, ceea ce înseamnă că unele companii nu pot face exporturi în Rusia sau în țări terțe de unde analizele noastre arată că ar putea ajunge în Rusia, deci așa-numitele mărfuri cu destinație dublă.

Dar aceste companii rusești sau cu acționariat rusesc important continuă să existe și să funcționeze...

Da, există, mai ales, dar nu numai, pe malul stâng al Nistrului.

Vă referiți mai cu seamă la cele care produc componente folosite de industria militară?

Nu doar, sunt, de pildă, tehnologii care țin de domeniul maritim, care pot fi folosite în scopuri civile, în industria petrolieră bunăoară, dar ar putea fi folosite și în industria militară.

Republica Moldova pare să fie cel mai grav sabotată în drumul ei spre modernizare și spre Uniunea Europeană de cele două zone centrifuge care sunt parte ale republicii: Transnistria și Găgăuzia. Ce planuri aveți în această direcție?

În Transnistria vrem să menținem calmul și vedem că nici Tiraspolul nu e interesat să agite apele. Explicația mea e simplă: vor să-și păstreze proprietățile și averile acumulate în ultimii 30 de ani. În Găgăuzia atmosfera e mai tensionată, pentru că avem aici o alianță între Federația Rusă și o grupare criminală din Republica Moldova, în frunte cu pușcăriabilul fugar Ilan Șor. Totuși, în acest moment, nu văd un pericol de escaladare. Sunt mulți oameni cu gândire critică în rândul aleșilor locali, primarilor mai ales, oameni din mediul academic, cu care noi suntem mereu în contact. Sunt destui care înțeleg unde poate duce modelul rus de dezvoltare, de degradare, aș spune, versus modelul european.