„Uniunea Europeană a izbutit să transforme cea mai mare parte a Europei dintr-un continent al războaielor, într-un continent al păcii”. Declaraţia făcută de purtătorul de cuvînt al Comitetului Nobel, Thorbjörn Jagland, la Oslo, a spulberat instantaneu temerile că, din nou, Premiul Nobel pentru Pace va fi atribuit după criterii nu întru totul conforme idealurilor şi viziunilor fondatorului său.

Cine a studiat manuscrisele lui Alfred Nobel regăseşte chiar în testamentul generosului industriaş, în 1895, formulările care exprimă fidel idealurile, viziunea care l-au îndemnat să facă acest pas: convieţuirea, frăţia, cooperarea dintre naţiuni.

Vestea dată publicităţii vineri, la orele amiezii, a declanşat un val de entuziasm şi bucurie, nu doar în vîrfurile ierarhiei Uniunii Europene sau a unor organisme internaţionale, ci şi în rîndul locuitorilor continentului.

O minunată hotărîre a exclamat cancelarul Angela Merkel la auzul veştii primite de la Oslo. Comitetul a onorat astfel ideea unificării Europei, ideea unei Europe a păcii şi a valorilor comune, a mai afirmat şefa guvernului german, precizînd că Premiul o obligă şi o încurajează în acelaşi timp.

Că Nobelul pentru Pace a revenit Uniunii Europene, onorează întreaga Uniune, pe toţi cei 500 de milioane de locuitori ai ei, a comunicat pe twitter preşedintele Comisiei Uniunii Europene, Jose Manuel Barroso.

Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, s-a declarat profund emoţionat după aflarea marii veşti, atestîndu-i, tot într-un twitter, Uniunii Europene, calitatea de a fi un model, o sursă de inspiraţie şi pentru restul lumii.

Uniunea Europeană este un proiect unic, care a înlocuit războiul cu pacea, ura cu solidaritatea, a mai adăugat liderul social-democrat.

Uniunea Europeană a deţinut un rol decisiv în vindecarea rănilor istoriei, în încurajarea păcii, reconcilierii şi cooperării de-a lungul şi de-a latul continentului, ea s-a străduit să răspîndească pacea, democraţia, drepturile omului pe întreg continentul şi dincolo de frontierele acestuia – şi-a făcut auzită opinia Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al NATO.

Cînd Cortina de Fier s-a prăbuşit, cînd regimurile dictatoriale din Europa Centrală şi de Răsărit au fost măturate, Uniunea Europeană a fost cea care a oferit noilor democraţii o perspectivă, respingînd tentaţiile şoviniste. Astăzi, în pofida crizei economice şi financiare, Uniunea Europeană rămîne un model pentru celelalte regiuni ale lumii – a opinat Ronald S. Lauder, preşedintele Congresului Mondial Evreiesc.

Dar, în undele valului de euforie, s-au strecurat şi unele opinii critice. Amnesty International, organizaţia laureată ea însăşi a Premiului Nobel pentru Pace, i-a reamintit Uniunii Europene datoria de a-şi revizui politica faţă de refugiaţi, reproşîndu-i că-şi baricadează frontierele, lăsîndu-le celor persecutaţi în ţările lor doar calea reîntoarcerii în locurile unde sunt ameninţaţi de aruncarea după gratii sau unde sunt chiar sortiţi morţii.

Ştiind după ce criterii a fost acordat, nu de puţine ori, Premiul Nobel pentru Pace, pentru unii hotărîrea Comitetului Nobel a fost surprinzătoare tocmai prin corectitudinea ei.

Pentru eurosceptici, pentru cei care în plină criză financiară cîntă cu cinism prohodul proiectului european, pentru cei care acuză Bruxellesul de birocratizarea excesivă a mecanismelor democratice, temîndu-se de o Europă supranaţională, decizia rămîne discutabilă.

Preşedintelui Cehiei, Vaclav Klaus, neoliberal reputat pentru euroscepticismul său, hotărîrea unanimă a Juriului Comitetului Nobel i s-a părut”de necrezut”, o „glumă”.

În schimb ministrul ceh de externe, Karel Schwarzenberg, a subscris entuziast la hotărîrea luată, apreciind Uniunea Europeană drept cea mai mare performanţă a păcii din perioada postbelică.

Cei care invocă toate păcatele şi slăbiciunile reale, dar corigibile, ale Uniunii Europene, uită atît că idealul european nu se reduce doar la existenţa unei monede comune, cît şi faptul că Uniunea Europeană este împlinirea unei dorinţe şi făgăduinţe de pace.

Pe un continent care în istoria lui a fost sfîşiat de sîngeroase războaie, culminînd cu hecatombele celei de-a doua conflagraţii mondiale, după care a rămas scindat încă 50 de ani, pe durata Războiului Rece, spre a se regăsi pe sine, în sfîrşit, pacificat.

În pofida turbulenţelor financiare, însoţite şi de nelinişti sociale, pe care Uniunea Europeană le traversează acum, cu speranţa şi voinţa de a le depăşi, familia celor 27, la care se vor mai adăuga în cîţiva ani noi membri, este miraculoasa împlinire a unor idealuri fundamentale.

Modelul european, cu toate imperfecţiunile lui, este deţinătorul unor valori nutrite cu ardoare de locuitorii acelor regiuni ale lumii în care pacea, libertatea, drepturile omului sunt, din păcate, încă nişte himere.