Care ar fi de fapt priorităţile României? Problema economică sau, dimpotrivă, cea constituţională? Destui comentatori au pus în lumină că Franţa, bunăoară, se ocupă de mariajul homosexualilor când priorităţile societăţii, aşa cum rezultă ele din sondajele de opinie, ar fi cu totul altele. Probabil că şi în cazul României am putea constata că prea puţini cetăţeni ar aşeza reforma constituţională în fruntea preocupărilor lor. Cu toate acestea orice observator avizat al vieţii politice româneşti admite că sistemul politic românesc pretinde câteva reparaţii importante. Pe de altă parte subiectul reformelor din economie îşi conservă o urgenţă permanentă. Aceste două mari teme vor trebui abordate, probabil, simultan şi, în ciuda aparenţelor, fiecare dintre ele profită de pe urma acestei simultaneităţi.

Prim-ministrul, Victor Ponta, a declarat că este hotărât să ia decizii mai puţin populare şi a făcut aluzie la restructurarea întreprinderilor de stat şi la anumite privatizări, după cum şi la amânarea unor noi majorări salariale pentru anii care vin. Totodată a făcut un comentariu puţin surprinzător cu privire la posibilitatea de a se confrunta anul acesta cu greve şi revendicări sociale: „nu vor funcţiona!” a spus el, sugerând că nu este dispus să cedeze. Deocamdată sunt simple declaraţii şi nu ştim care este natura şi întinderea reală a reformelor. Urmează să fie publicat proiectul de buget, urmează consultările cu FMI şi, probabil, un nou acord care va defini mai exact şi amploarea reformelor economice.

Nemulţumirea firească provocată de aceste promise reforme ar putea fi însă resorbită într-o pasionată dezbatere cu privire la înseşi temeiurile constituţionale ale statului. La prima vedere acest tip de tactică a putea părea o diversiune cinică, dar în realitate concentrarea atenţiei asupra unor probleme imponderabile şi rafinarea dezbaterii publice până la subiectele mai complicate ar reprezenta un moment important de emancipare politică a naţiunii. După 20 de ani de democraţie tarată de aproximaţii şi neînţelegeri de tot felul, corpul politic are ocazia de a relua mari subiecte care privesc însăşi relaţia dintre stat şi cetăţean. Un deputat liberal de Bucureşti, Daniel Barbu, autorul unor cărţi de referinţă despre politica românească, a declarat la un moment dat că prima modificare pe care ar aduce-o Constituţiei ar fi să pună în fruntea textului constituţional nu definiţia statului, ci pe aceea a libertăţilor cetăţeneşti. Chiar dacă pare fără consecinţe practice, o asemenea inversare a raporturilor între stat şi cetăţean ar putea avea consecinţe majore în practica politică antrenând şi modificarea unor instituţii. În orice caz, enunţul lui Daniel Barbu arată ce deschidere poate avea dezbaterea despre Constituţie odată ce va fi amorsată. Şi orice curs va lua, în cele din urmă, proiectul de modoficare a Constituţiei, o dezbatere nu poate fi decât fructuoasă.

În sfârşit, afirmaţia potrivit căreia un anume lucru nu este prioritar sau este mai puţin prioritar decât altul este de cele mai multe ori ipocrită. Oricând se poate spune că „adevăratele” priorităţi sunt altele şi tot aşa la nesfârşit cu simpla intenţie de a amâna toate proiectele.