Dobînzile pentru Spania şi Italia sunt deocamdată suportabile. Banca Centrală Europeană a întins o mare plasă de securitate, oferind şi perspectiva unei achiziţionări nelimitate de obligaţiuni de stat. Grecia rămîne pe mai departe în UE. Iar familia celor 27 a mai încasat un premiu minunat: Nobelul pentru Pace. Toate laolaltă, au contribuit la o relativă destindere a liderilor europeni. Aceştia au avut energia să-şi prelungească pînă la orele tîrzii ale nopţii consultările. Rezultatele au fost însă modice.

Impresia de calm ar putea fi înşelătoare, criza datoriilor face probabil doar o mică pauză spre a o lua apoi din nou din loc. Obiectiv vorbind, nu există nici un temei pentru ca responsabilii europeni să mai amîne deciziile stringente.

Totuşi, a fost decisă intrarea în vigoare abia peste un an a mecanismului de supervizare a băncilor. Termenul stabilit este firesc: nimeni nu se poate aştepta ca o autoritate competentă în materie, care să vegheze asupra activităţii a 6000 de bănci, să fie creată peste noapte.

Recapitalizarea băncilor lovite de criză, din fondul de salvare, la care Spania, Italia, Franţa şi, desigur, pieţele financiare au rîvnit atît, a fost amînată. Riscurile juridice sunt prea mari, refuzul Germaniei prea puternic.

Aşa încît băncile în dificultate vor continua să primească perfuzii din partea statelor. Şi astfel, nici cercul vicios ce leagă datoriile băncilor de datoriile statului nu va putea fi străpuns. În atari condiţii este îndoielnic că investitorii vor fi entuziaşti.

În crearea noilor structuri politico-economice comune, Uniunea Europeană se află abia la început de drum. Propunerile făcute de preşedintele Consiliului UE, Herman Van Rompuy, sunt difuze. Revoluţia nu s-a produs. Intre ţările solvabile din nordul Europei şi cele aflate în dificultate, din sudul continentului, divergenţele majore persistă. Spre a evita o comunizare a datoriilor, cancelara Angela Merkel a propus crearea unui fond de solidaritate, ale cărui dimensiuni şi a cărui finanţare rămîn deocamdată învăluite în ceaţă.

Propunerea Germaniei de instituire a unei noi funcţii, de comisar care să vizeze bugetele naţionale, nu este îmbrăţişată de toate ţările. Dimpotrivă, Germania se află izolată. Este de aşteptat ca în decembrie, cînd va trebui luată o decizie, negocierile să fie extrem de dure, mai cu seamă că va fi necesară o modificare a acordurilor europene, un procedeu foarte impopular. Unele guverne au a se teme că vor eşua din pricina referendumului, în propria lor ţară.

In Germania va fi scadentă fie o modificare a Constituţiei, fie votarea uneia noi. Dar toate acestea se vor petrece după septembrie 2013, data programată a alegerilor parlamentare. Pînă atunci, intră în joc politica paşilor mărunţi. Dar numai atît timp cît pieţele financiare rămîn calme. Dacă Spania şi Italia cad din nou sub o puternică presiune a dobînzilor, întreaga zonă monetară euro va trece din starea de relaxare în cea de panică.

Grecia va rămîne în zona euro şi va primi următoarea tranşă de ajutoare în valoare de miliarde, măsură căreia nimeni nu i s-a opus. Marea Britanie s-a mai îndepărtat cu cîţiva paşi de Europa. Premierul David Cameron s-a autoizolat prin poziţia sa fundamentalistă împotriva unei pieţi europene integrate.

Aşa încît nu este exclus ca Marea Britanie să spună adio Uniunii Europene, înaintea Greciei.