1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O rețea electrică ecologică pentru UE

Andreas Becker
20 iunie 2024

O rețea europeană de energie electrice cu surse regenerabile contribuie la îndeplinirea obiectivelor climatice. Pentru a face acest lucru, nu este nevoie doar de bani, ci și de solidaritate, care nu prea există în UE.

Germania - Stâlpi de electricitate și turbine eoliene lângă Neurath, NRW
Stâlpi de electricitate și turbine eoliene lângă Neurath, în vestul landului Renania de Nord-VestfaliaImagine: Ina Fassbender/AFP/Getty Images

Încă nu este limpede cum va influența rezultatul alegerilor europene politica viitoarei Comisii Europene, mai ales în ceea ce privește obiectivul UE de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

Cert este însă că energia electrică produsă din surse regenerabile este esențială pentru atingerea țelurilor climatice. În Europa există regiuni numai bune pentru producția de energie electrică ecologică. Însă lipsește o rețea electrică europeană capabilă să facă față noilor sarcini și care să aducă beneficii întregului continent.

"Infrastructura de electricitate a Europei este deja bine dezvoltată", explică Kadri Simson, comisar european pentru energie din 2019. "În cadrul tranziției energetice, consumul de electricitate se va dubla, așa că trebuie să ne modernizăm rețeaua pentru a putea introduce în ea mai multă electricitate din surse regenerabile. În prezent, Europa se află abia la jumătatea drumului", a declarat politiciana estoniană pentru DW în luna mai.

Diversitate europeană inclusiv în producția de energie electrică

Țările europene au puncte forte diferite când vine vorba despre producerea de electricitate verde. Nordul vântos produce multă electricitate din energie eoliană, în timp ce sudul însorit se pretează la energia solară.

Parc eolian offshore în Marea Nordului, în largul coastei belgiene, în apropiere de OstendeImagine: James Arthur Gekiere/BELGA/picture alliance

"Energia fotovoltaică și cea eoliană se completează bine", explică Harald Bradke, director al Centrului de Competență pentru Tehnologii și Sisteme Energetice din cadrul Institutului Fraunhofer din Karlsruhe. Potrivit lui, energia eoliană produce multă electricitate iarna, în timp ce energia fotovoltaică asigură cea mai mare parte a acesteia pe timpul verii.

Posibilitățile de stocare a energiei electrice variază și ele de la o zonă geografică la alta. La acest capitol o soluție adecvată ar fi centralele electrice cu stocare prin pompare, care funcționează ca niște baterii uriașe. În cazul în care este disponibilă prea multă energie electrică, aceasta este folosită pentru a pompa apa într-un rezervor sau pe un munte. În cazul în care există un deficit de energie electrică, apa este pompată din nou, acționând turbinele care generează energie electrică.

"Instalații de stocare de acest tip există în principal în Scandinavia și în zonele alpine Austria, Italia și Elveția, Ele pot fi folosite atunci când cererea de electricitate este mai mare decât ceea ce putem produce în acel moment", a declarat Bradke pentru DW.

Mai eficient și mai ieftin

Cu cât țările europene sunt mai interconectate, cu atât mai eficientă este furnizarea de energie electrică ecologică, spune expertul, apreciind că electricitatea ar fi mai ieftină de vreme ce ea ar fi cumpărată acolo unde poate fi produsă la un preț foarte scăzut, explică Bradke.

Centrala solară de lângă Sevilla, în sudul Spaniei.Imagine: Jorge Guerrero/AFP/Getty Images

În plus, nu este neapărat necesar să pornești la fel de des "costisitoarele centrale electrice de rezervă, care nu funcționează decât câteva sute de ore pe an", continuă Bradke. Astfel de centrale electrice, de exemplu pe bază de gaz, sunt necesare pentru a acoperi cererea în perioadele de vârf.

Într-o rețea electrică paneuropeană, acest echilibru ar putea fi atins prin transportul energiei electrice pe întregul continent, de la locurile unde este deosebit de ieftină până acolo unde este nevoie de ea. "Toată lumea ar avea de câștigat", explică Bradke.

Însă pentru realizarea acestui lucru sunt necesare linii suplimentare. Problema poate fi înțeleasă analizând exemplul Germaniei. Cantitatea mare de energie produsă în nordul țării grație surselor eoliene este necesară în special în sud, unde se află industria.

Deși problema este bine cunoscută de ani de zile, construcția de linii electrice avansează lent. "Suntem cu șapte ani în urmă în ceea ce privește extinderea rețelei și ar fi trebuit să avem deja de multă vreme 6.000 de kilometri în plus", explică Bradke.

Ce întârzie extinderea?

Nu doar banii sunt o problemă. Mulți oameni care nu vor să locuiască în apropierea stâlpilor de electricitate, temându-se că ei duc la scăderea valorii propriului imobil și că le afectează negativ sănătatea, se opun construcției în instanțe.

Îngroparea cablurilor electrice este mult mai costisitoare și prezintă dezavantaje pentru agricultură. Cablurile încălzesc și usucă solul. Acolo unde sunt amplasate cablurile, fermierii nu pot planta aproape nimic și ar trebui să fie despăgubiți, potrivit lui Bradke.

Centralele electrice cu acumulare prin pompare, precum aceasta din Finhaut, Elveția, funcționează ca niște baterii mariImagine: Denis Balibouse/REUTERS

În lumina acestor dificultăți care există în Germania este ușor de înțeles cât de problematică ar fi extinderea rețelei în întreaga Europă.

"Dacă ar fi să se construiască o linie electrică care să traverseze Germania pentru ca energia electrică să poată circula de pildă din Franța în Polonia, gradul de acceptare a proiectului în rândul populației ar fi chiar mai scăzut decât atunci când este vorba doar despre Germania", explică Bradke.

Probleme şi soluţii

UE este conștientă de dificultăți. "Conexiunile transfrontaliere ar putea declanșa o aprigă dispută cu privire la țara care beneficiază cel mai mult de pe urma liniei electrice", explică Kadri Simson, comisar pentru energie.

Ea crede că finanțarea unor astfel de proiecte cu fonduri europene ajută la rezolvarea problemelor. De altfel, normele de construcție a rețelelor transeuropene (TEN-E) au fost adaptate pentru a facilita accesul la fondurile UE și pentru a accelera dezvoltarea.

Kadri Simson, comisar european pentru energie din 2019Imagine: Jean-Francois Badias/AP Photo/picture alliance

Un studiu comandat de organizația de lobby Masa Rotundă Europeană pentru industrie estimează că investițiile necesare în rețeaua electrică se ridică la aproximativ 800 de miliarde de euro până în 2030. La sfârșitul anului trecut, în planul său de acțiune, Comisia Europeană însăși a estimat că ar fi necesare puțin sub 600 de miliarde de euro pentru aceeași perioadă.

"Aceasta pare acum o sumă uriașă, dar și sursele de energie convenționale au prețul lor”, spune Simson pentru DW, amintind că, numai în 2022, europenii au cheltuit 600 de miliarde de euro pentru combustibili fosili din afara UE.

De unde vin banii?

O parte din costuri ar putea fi suportată de investitorii privați, spune Bradke, referindu-se la ceremonia de inaugurare a unei linii electrice între Germania și Marea Britanie, care va fi finanțată exclusiv din fonduri private.

"Marile companii de asigurări și fondurile de pensii sunt foarte interesate să investească în dezvoltarea rețelei. Randamentul nu trebuie să fie enorm, ci să fie sigur și pe termen lung".

El subliniază însă că banii nu sunt totul atunci când vine vorba de extinderea rețelei. La fel de importantă este evaluarea corectă a nevoilor reale. Ce se întâmplă dacă numărul de pompe de căldură sau de mașini electrice este mai mic decât s-a planificat? O altă întrebare este dacă am putea folosi mașinile electrice pentru a stoca electricitate, care să fie apoi introdusă înapoi în rețea?

Comisarul pentru energie subliniază că banii europeni pentru extinderea rețelei electrice provin din fondul "Connecting Europe Facility". "Mă angajez ferm să întăresc acest fond atunci când se va negocia următorul cadru financiar multianual al UE", a declarat Simson.

Actualul cadru financiar, care stabilește bugetul UE, este valabil până în 2027. Ce va urma depinde de următoarea Comisie Europeană și de Parlamentul European nou ales.