A fost o atmosferă de festival în acea zi de miercuri, 8 februarie 1984, la Sarajevo. Oamenii se pregătiseră cu mare entuziasm de luni de zile. Peste tot în oraș se construia, se amenaja și se făcea curat. Și acum venise, în sfârșit, marele moment: 60.000 de spectatori pe Stadionul Kosevo și milioane de telespectatori din toată țara au urmărit cu entuziasm, în direct, ceremonia de deschidere a celei de-a XIV-a ediții a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Sarajevo, capitala fostei republici iugoslave Bosnia și Herțegovina, a fost în centrul atenției și pe scena sportivă mondială.

În Iugoslavia domnea, în acel moment, euforie. Chiar și astăzi, după 40 de ani, cei care au fost acolo atunci își amintesc de atmosfera specială din oraș. ”Cred că Sarajevo chiar a fost în acele zile centrul lumii. Eram cu toții fericiți, eram cu toții entuziaști. Să văd întreaga lume în Sarajevo a fost unul dintre evenimentele foarte frumoase de care ne amintim cu toții”, povestește un locuitor al orașului.

”Și apoi a început să ningă”

Zdravko Lipovac, cunoscut reporter sportiv din Sarajevo, a relatat în direct competițiile olimpice. ”Am fost cu toții foarte fericiți și foarte ușurați când au început jocurile. În zilele dinainte eram îngrijorați: nu era zăpadă! Or, în această perioadă a anului este întotdeauna zăpadă la Sarajevo și pe munții din jur. Tocmai în acel an: nimic. Și apoi, cu o seară înainte de deschiderea jocurilor, a început să ningă. A căzut un metru de zăpadă. Ideal!", rememorează Lipovac acele zile.

A doua zi, foarte de dimineață, a devenit clar ce înseamnă aceste jocuri pentru locuitorii din Sarajevo și cât de mult se identificau cu evenimentul sportiv pe care îl găzduia orașul lor: devreme, localnicii din toate cartierele au ieșit din case și au început să curețe zăpada de pe străzi și trotuare. Totul trebuia să fie accesibil și frumos pentru oaspeții din întreaga lume, care trebuiau să se simtă confortabil și bineveniți în oraș. Ospitalitatea a fost în mod tradițional un element distinctiv pentru Sarajevo și este foarte apreciată de oamenii locului.

Un loc pentru întâlniri internaționale

Aceste Jocuri Olimpice de Iarnă nu erau importante doar pentru Sarajevo, ci pentru întreaga Iugoslavie, la acea vreme. Aveau loc la patru ani după moartea lui Josip Broz Tito, cel care fusese, decenii la rând, unicul președinte al federației iugoslave și șef al Uniunii (Ligii) Comuniștilor, partidul unic de guvernământ. Tito luptase, ca lider al partizanilor, împotriva naziștilor și a aliaților acestora, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, și a fondat Iugoslavia socialistă după război.

Cu trei ani înaintea Jocurilor Olimpice au avut loc primele demonstrații studențești majore în Kosovo. Protestatarii cereau mai multă independență pentru (pe atunci) provincia sârbă în care trăia o numeroasă populație de etnie albaneză. Mulți interpretează acele mișcări studențești ca fiind un preambul al războiului ce va avea loc aproximativ un deceniu și jumătate mai târziu.

Succesorii lui Tito au vrut să demonstreze unitatea țării - dar și propria capacitate de a călca pe urmele marelui președinte. Așa că niciun efort, nici organizatoric, nici financiar, nu li s-a părut excesiv pentru ca marele eveniment sportiv de la Sarajevo să fie un succes exemplar.

Însă jocurile de la Sarajevo au mai avut un motiv pentru care au primit atât de mare atenție pe plan internațional: cu patru ani mai devreme, Statele Unite și majoritatea țărilor occidentale au boicotat Jocurile Olimpice de vară de la Moscova. Motivul: invazia sovietică a Afganistanului.

URSS și majoritatea regimurilor satelit din blocul de Est au anunțat apoi că vor absenta, în replică, de la Jocurile Olimpice de vară din 1984 găzduite de americani la Los Angeles. Doar România, dintre toate statele comuniste din Europa de Răsărit, a fost prezentă la acea olimpiadă americană.

Iugoslavia era stat nealiniat, singurul loc în care Occidentul și Estul se puteau întâlni în competițiile sportive olimpice. Timp de 12 zile, în acea iarnă din urmă cu 40 de ani, Sarajevo a fost, în armonie cu mottoul olimpic, locul întrecerilor sportive, al întâlnirilor internaționale și al bucuriei.

Când slovenul Jure Franko a câștigat medalia de argint la slalom uriaș - singura pentru Iugoslavia - entuziasmul nu a cunoscut limite. "Am fost acolo când Jure Franko a fost sărbătorit în oraș. Este ceva de care îți vei aminti mereu", spune un locuitor din Sarajevo, copil în acele zile ale JO.

Războiul a distrus totul

După doar șapte ani mai târziu entuziasmul și bucuria aveau să se facă scrum. Un război brutal a devastat, între 1991 și 1995, ceea ce încă mai era atunci Iugoslavia. După căderea comunismului s-a prăbușit și Iugoslavia. Naționaliștii din diverse tabere au distrus și dezmembrat țara iar în 1992 armata sârbilor bosniaci a încercuit și asediat Sarajevo.

Din munți, unde se aflau numeroase baze sportive și hoteluri construite special pentru Jocurile Olimpice, militarii sârbi au bombardat orașul care se întindea în vale, de-a lungul râului Miljacka. "Din păcate, totul a fost distrus. Pe muntele Bjelasnica au distrus pista de bob, cea mai scumpă instalație sportivă amenajată pentru competiția din 1984. Și sala mare de sport Zetra din oraș, construită special pentru partidele de hochei pe gheață și întrecerea de patinaj artistic de la Olimpiadă, a fost, de asemenea, lovită și mistuită de flăcări”, relatează, cu regret, jurnalistul sportiv Lipovac. ”Fosta patinatoare est-germană Katarina Witt a câștigat acolo medalia de aur cu care și-a început cariera mondială”.

Cel mai asiduu bombardament asupra orașului Sarajevo a venit dinspre muntele Trebevic. ”De acolo au avut tot orașul sub priviri”, explică fostul reporter. Apartamentul său, care se afla în fostul sat olimpic din cartierul Dobrinja, a fost și el lovit de un obuz și devastat.

O nouă speranță

După război, Sarajevo și întreaga Bosnie și Herțegovina - acum unul dintre statele independente succesoare ale defunctei Iugoslavii - au avut alte priorități decât refacerea infrastructurii sportive distruse. De-a lungul timpului însă, oamenii din Sarajevo și-au amintit că în jurul orașului lor erau condiții excelente pentru practicarea sporturilor de iarnă. Apoi, încetul cu încetul, telecabina spre Trebevic a fost reparată, au fost redeschise pârtii de schi și unele instalații de teleschi, au fost construite noi hoteluri și a fost pusă în funcțiune și o pârtie de sanie. Patinoarul Zetra a fost și el reconstruit cu ajutor financiar internațional.

Astăzi, la patru decenii după Jocurile Olimpice de iarnă, oamenii din Bosnia și Herțegovina, țară deloc dezvoltată economic, în schimb puternic divizată politic, își amintesc cu dor și nostalgie de vremurile în care un întreg oraș trăia împreună, curăța zăpada și găzduia cu bucurie oaspeți din întreaga lume.

Mulți spun că acestea au fost ultimele zile fericite în ceea ce era pe atunci Iugoslavia. În oraș, Drumul Olimpic încă amintește de jocurile de iarnă din 1984 de la Sarajevo.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.