"Următorul ultimatum dat Greciei expiră miercuri", avertizează acelaşi ziar, smenalînd că experţii în economie solicită şi încetarea unei practici păguboase şi anume, transferarea de către institutele bancare a problemei datoriilor din zona euro, de la o ţară la cealaltă.

Grecia nu are voie să devină un test de încercare a stabilităţii zonei monetare Euro, avertiza TAGESSPIEGEL cu aproape doi ani în urmă, la 27 aprilie 2010. În răstimp, Grecia a devenit, aidoma unei hîrtii de turnesol, nu numai revelatorul enormelor deficite politice ale zonei Euro, ci şi scena unei drame al cărei final tragic nu mai poate fi împiedicat, ci doar amînat.

De-a dreptul absurdă pare în situaţia dată condiţionarea ajutorului financiar de noi sacrificii solicitate elenilor. Este inimaginabil ca o armată crescîndă de defavorizaţi ai soartei, de şomeri şi oameni fără adăpost, de salariaţi modeşti şi pensionari săraci, să contribuie la înviorarea conjuncturii economice, deduce DRESDNER NEUESTEN NACHRICHTEN.

Ziarul opinează că măsurile luate nu duc decît la un minim cîştig de timp. Şi totuşi, intervalul dintre salvare şi catastrofă este decisiv, în măsura în care la Bruxelles responsabilii europeni vor realiza că dictatul unei foarte severe politici de austeritate bugetară nu funcţionează, iar liderii de la Atena vor efectua reformele structurale, necesare în vederea combaterii recesiunii.

Ambele ipoteze emise de cotidianul saxon par nerealiste cîtă vreme la Atena furia cetăţenilor faţă de dresura la care îi supune Europa a atins cote incendiare. Această furie a carbonizat speranţele că noul ajutor în valoare de miliarde şi noile măsuri de austeritate ar putea salva Grecia de la faliment, consideră SUDWEST PRESSE.

Ziarul adaugă că majoritatea grecilor a trudit din greu de-a lungul vieţii, oamenii nemeritînd să fie stigmatizaţi, ci respectaţi pentru ospitalitatea şi prietenia lor. Totuşi, participarea la o monedă comună europeană impune o egalizare a competitivităţii economice şi a costurilor de producţie la nivelul celorlalte membre ale Uniunii.

Or, Grecia este departe de a îndeplini acest deziderat. Discrepanţele şi carenţele au existat de la bun început, din chiar momentul cînd la Bruxelles s-a dat undă verde intrării Greciei în zona euro.

Acum se răzbună faptul că pe-atunci, liderii europeni au trecut cu vederea aceste lipsuri. Ani de-a rândul aşa zişii experţi europeni nu au putut soluţiona chestiunea elenă, iscată de deficitele bugetare ale Atenei pe care fie că nu le-au văzut fie că au preferat să nu le vadă.

Cînd criza a izbucnit, Uniunea Europeană a început să profereze ameninţări, ca şi cum ar fi vrut să facă uitat faptul că şi-a băgat capul în nisip, scrie LE JOURNAL DE LA HAUTE MARNE şi conchide: fie că vrem sau nu, Grecia nu poate fi salvată decît dacă datoriile ei sunt preluate de restul ţărilor. Germanii se împotrivesc acestui scenariu, argumentînd pe bună dreptate că nu pot fi colacul de salvare al tuturor ţărilor indisciplinate. Dar, în acelaşi timp, Germania nu are nici un interes ca revolta care bîntuie în Grecia să cuprindă şi Portugalia şi Spania.

Dacă LA STAMPA din Torino manifestă compasiune faţă de stresata democraţie elenă, parizianul LIBERATION se întreabă dacă nu cumva vom deveni cu toţii greci? Li se va prescrie mîine unor parteneri sleiţi şi umiliţi acelaşi tratament dezonorant care este aplicat azi Greciei? Uniunea Europeană îngrijeşte bolnavul, dar îl va ucide, prooroceşte în cele din urmă cotidianul francez citat.

Iar dacă ziarul austriac KLEINE ZEITUNG recomandă un plan Marshall pentru statul elen, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG atrage atenţia că ideea unui faliment al Greciei a fost detabuizată, că în cercurile financiare se discută tot mai intens atît despre un faliment cît şi despre ieşirea ţării din zona Euro.

Ziarul elveţian mai publică şi o relatare despre învestirea noului guvern al României, precum şi o amplă analiză, pe prima pagină, asupra riscurilor izbucnirii unui nou război la Golful Persic. Adepţii unei linii politice dure din Israel şi Statele Unite revendică o lovitură militară împotriva instalaţiilor nucleare ale Iranului. Dar argumentul că în conflictul cu regimul mullahilor, războiul ar fi soluţia optimă se clatină- opinează autorul analizei, pledînd pentru răbdarea de a lăsa sancţiunile să-şi facă efectul.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre Iancu