Câteodată instituţiile lucrează foarte rapid. În noiembrie anul trecut şeful guvernului federal, Olaf Scholz, împreună cu cei 16 premieri ai landurilor au căzut de acord asupra cartelei valorice în loc de bani cash pentru solicitanţii de azil, şi promt o comună a şi transpus măsura în practică. Este vorba de o regiune din landul Turingia, în estul Germaniei, care odată cu eliberarea cartelei valorice a decis şi o serie de restricţii.

Cu ajutorul acestui mastercard prepaid se pot face cumpărături exclusiv la faţa locului. Plata banilor cash este exclusă, la fel şi transferurile de bani în interiorul Germaniei şi în străinătate. Între timp şi mai multe oraşe şi comune au introdus această cartelă valorică şi urmează ca până la finele acestui an să fie disponibilă la nivelul întregii Germanii.

Muncă obligatorie

Turingia este avangarda şi în privinţa altor măsuri legate de politica de azil, care au suscitat interesul presei. Un şef al administraţiei locale a introdus obligativitatea muncii pentru solicitanţii de azil aflaţi în centrele speciale din localitatea pe care o conduce. Ei sunt obligaţi să facă curăţenie în căminele în care stau şi în perimetrele din jurul lor. Dacă refuză să facă curăţenie vor primi mai puţini bani, sancţiunea fiind de până la 180 de euro lunar.

În principiu obligativitatea muncii nu este o noutate. Există de mai multă vreme o lege în acest sens. Dar ea nu se referă la munca regulată, cu o retribuţie corespunzătoare. Solicitanţii de azil nici nu au dreptul legal de a munci în primele trei luni de la sosirea în ţară. Apoi există diverse reglemetări, valabile pas cu pas, în funcţie de diverse criterii, şi permisul de muncă li se eliberează de regulă după o jumătate de an.

Dar asta nu înseamnă că solicitantul de azil şi găseşte imediat un loc de muncă. Din cele mai importante opt ţări de provenienţă, mai ales Siria şi Afganistan, la Oficiul Federal de Plasare a Forţei de Muncă erau înregistraţi în februarie anul acesta 700.000 de oameni ca fiind apţi de muncă. Dar din aceştia nici măcar jumătate nu erau cu adevărat apţi să îşi ia un job. Toţi ceilalţi ori mergeau la şcoală, învăţau o meserie, făceau cursuri de limbă germană sau de integrare socială sau erau ocupaţi cu educarea copiilor sau cu îngrijirea unor membri ai familiei. La aceasta se adaugă faptul că mai bine de două treimi din cei proveniţi din cele opt principale ţări de origine caută doar un job în care să fie un soi de ajutoare. Şi astfel de locuri de muncă nu există prea multe în Germania.

Despăgubire pentru efort în loc de salariu

În cazul solicitanţilor de azil este însă posibil, din punct de vedere legal, inclusiv în cazul celor cărora li s-au refuzat cererile de azil, să fie obligaţi să facă până la patru ore pe zi o muncă în folosul comunităţii, pentru care primesc o despăgubire de efort în valoare de 80 de cenţi pe oră.

Această reglementare, de care până acum foarte puţine comune s-au folosit, prezintă, potrivit Landrat-ului creştin-democrat Herrgott (un fel de primar), mai multe avantaje. Obligativitatea muncii oferă ocupaţie celor care nu au avut voie până acum să muncească în mod regulat şi le ordonează oamenilor cumva viaţa de zi cu zi. În plus, prin faptul că el nu mai trebuie să angajeze o firmă de făcut curăţenie, creşte acceptanţa pentru prezenţa solicitanţilor de azil în rândul populaţiei.

"Este vorba de a da ceva înapoi celor care plătesc toate acestea - contribuabilul german", a declarat Herrgott pentru ziarul "Die Welt". Alte posibilităţi pentru prestarea muncii în folosul comunităţii se caută deja, de exemplu în cadrul diverselor asociaţii.

Turingia nu este fără motiv un deschizător de drumuri

Iniţiativa politicianului local, membru al formaţiunii conservatoare CDU, este foarte salutată de populaţie. Conform unui sondaj al institutului demoscopic Insa, 82 la sută din localnici s-au declarat de acord cu ea. Iar introducerea cartelei valorice a fost salutată de 77 la sută din repondenţi.

Cu siguranţă nu e întâmplător că Turingia a devenit avangarda atât în privinţa introducerii cartelei valorice cât şi a obligativităţii muncii. În ambele cazuri iniţiativa aparţine unor politicieni ai formaţiunii CDU. În landul din estul Germaniei vor avea loc în septembrie alegeri legislative regionale. În sondaje pe primul loc se află, cu mai bine de 30 la sută din intenţiile de vot, formaţiunea AfD cu liderul ei de extremă dreaptă Björn Höcke. CDU este creditată cu 20 la sută din voturi şi speră că va putea recupera din electoratul AfD cu ajutorul unei atitudini mai dure faţă de solicitanţii de azil.

Cei mai mulţi refugiaţi vor să ajungă în Germania

Faptul nu este valabil doar în cazul Turingiei. Şi în învecinata Saxonie vor avea loc în septembrie alegeri legislative regionale. Şi acolo pe primul loc se clasează în sondaje formaţiunea AfD. Acolo premierul regional creştin-democrat, Michael Kretschmer, cere limitarea numărului de refugiaţi care sosesc în Germania la 50.000 sau 60.000 de oameni anual. Până acum CDU şi formaţiunea soră din Bavaria, CSU, cereau limitarea lor la 200.000 anual.

Cifrele actuale sunt însă mult mai mari. Majoritatea refugiaţilor care vin în Europa vor să ajungă în Germania. În 2023, în Germania au fost înregistrate 330.000 de cereri de azil, reprezentând 30 la sută din cererile depuse în toate cele 27 de state membre ale UE. În ianuarie 2024, Oficiul Federal pentru Migraţie şi Refugiaţi a înregistrat mai bine de 26.000 de noi cereri de azil.

Nu sunt locuinţe suficiente şi nici locuri în grădiniţe şi şcoli

Înăsprirea controalelor la graniţe nu a putut produce o diminuare a cifrelor. Nici înţelegerea la care s-a ajuns la nivelul UE privind reformarea sistemului de azil nu a dat roade până acum. De aceea starea de spirit este tensionată în numeroase oraşe şi comune. Solicitanţii de azil sunt distribuiţi la sosirea lor în Germania în cele 16 landuri federale, unde sunt cazaţi provizoriu în centre de profil.

Dat fiind că sosesc mereu noi refugiaţi, landurile fac eforturi să transfere oamenii cât mai rapid în grija comunelor, care, în cele din urmă, sunt responsabile pentru cazarea, aprovizionarea şi integrarea lor socială. Oraşele şi comunele, dar şi landurile se simt de multă vreme suprasolicitate, pe fundalul lipsei spaţiului locativ, a locurilor insuficiente în grădiniţe şi şcoli şi la cursurile de învăţare a limbii germane.

Şi în rândul populaţiei starea de spirit s-a înrăutăţit. Disponibilitatea de a găzdiu refugiaţi a scăzut substanţial, se arată într-un studiu actual al Fundaţiei Bertelsmann.

Cancelarul federal, social-democratul Olaf Scholz, este şi el de părere că numărul refugiaţilor e prea mare şi nu poate rămâne la acest nivel. Dar el, spre deosebire de creştin-democraţi, nu este de acord cu stabilirea unui număr maxim anual, şi fiindcă aceasta nu este posibil fără modificarea Constituţiei.

În Ministerul Federal de Interne se analizează în răstimp posibilitatea ca procedurile de azil să aibă loc şi în afara UE. Este o variantă favorizată nu doar de formaţiunile conservatoare CDU şi CSU. Toate cele 16 landuri federale, inclusiv cele guvernate de social-democraţi şi ecologişti, au cerut guvernului să prezinte rezultatele până în luna iunie. Atunci premierii regionali vor avea o nouă întrevedere cu cancelarul Scholz.