Olandezii au spus deja NU unui proiect UE în 2005: atunci era vorba despre propunerea unei constituții europene. Planul a eșuat. Alegătorii, nu numai cei din Olanda, ci și din Franța, se temeau să nu își piardă competențele în favoarea Europei. Dar în chestiunea acordului de asociere cu Ucraina este vorba despre cu totul altceva: un acord conform dreptului internațional cu o țară terță, care trebuie stabilizată din punct de vedere economic și politic, pentru a asigura pacea în vecinătatea Europei.

Acordul de asociere

Acordurile semnate în vara anului 2014 cu Ucraina, Moldova și Georgia sunt niște acorduri de asociere de nouă generație. Ele nu prevăd că aceste țări vor deveni mai târziu membre ale Uniunii Europene, ci fac parte mai degrabă din politica de vecinătate a Uniunii. Acest aspect este neglijat în Olanda.

Nu se pune nici problema deschiderii pieței muncii pentru ucraineni. Unul dintre țeluri este călătoria ucrainenilor fără viză, condiție la care speră în momentul de față și Turcia. De fapt UE are un acord de asociere și cu Turcia, încheiat cu mult înainte de a începe negocierile de aderare a acestei țări. Acorduri similare au existat sau există cu țările din fosta Iugoslavie.

Este vorba în primul rând despre relații economice

Acordul de asociere descrie în șase capitole, pe 1.200 de pagini, la ce se obligă părțile contractuale. În cazul Ucrainei, se vorbește despre consolidarea democrației și a statului de drept, despre lupta împotriva corupției și despre toate procesele de transformare care duc la construirea unui stat democratic. Uniunea Europeană contribuie sub diferite forme și oferă un set de înlesniri, cum ar fi călătoriile fără viză.

În centrul acordului se află însă crearea în următorii 10 ani a unei zone de comerț liber între Ucraina și UE. Această parte a acordului a intrat în vigoare deja provizoriu la finele anului 2014, după ce a primit votul Parlamentului European. Partea politică a acestui acord a intrat de asemenea provizoriu în vigoare în ianuarie anul curent. Uniunea Europeană nu a vrut să lase Ucraina, și așa destabilizată, să aștepte ani de zile ratificarea unui proces complicat. 27 de țări membre UE au semnat deja. A mai rămas Olanda

Care ar fi urmările unui NU?

Guvernul de la Haga poartă răspunderea urmărilor politice: acesta va trebui să decidă dacă respectă respingerea acordului prin referendum sau nu. Acest lucru depinde și de prezența la vot și de numărul absolut al celor care au votat cu NU. În orice caz, l-ar pune pe premierul Mark Rutte într-o situație penibilă, având în vedere că în această jumătate de an este președintele prin rotație al consiliului UE și trebuie să reprezinte interesele acestuia.

Cum s-ar putea totuși semna acordul în condițiile unui NU din partea Olandei, rămâne de văzut. Juriștii subliniază că 70 la sută din acest document se referă la competențele Uniunii Europene și numai 30 la sută la cele naționale. Printr-un fel de protocol suplimentar, Olanda ar putea să fie exclusă, de pildă, în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă sau exporturile în domeniul agricol. Unii experți de la Bruxelles cred că ar putea exista o soluție legală, prin care acordul de asociere între Ucraina și UE să fie salvat, în cazul în care Olanda va vota cu NU.

Nu a existat nicio campanie de susținere din partea UE

Uniunea Europeană nu se amestecă în principiu în referendumurile naționale. Nu a făcut-o nici în Olanda. Judy Dempsey, de la Carnegie Europe, consideră că aceasta este o greșeală: dacă 27 de state membre consideră că acordul de asociere este benefic, șefii guvernelor acestora ar trebui să se lupte pentru a-l obține.

Prin această pasivitate, au făcut loc unei contra-campanii: ”În ultimele luni, campania a trecut de la deficitul democratic din UE la corupția din Ucraina. Iar acest lucru a dat naștere unor temeri, cum că ucrainenii vor primi drept de muncă în Uniunea Europeană”. Susținătorii acestei campanii negative au lăsat loc propagandei rusești și teoriilor conspiraționiste. Dacă răspunsul va fi NU, spune Dempsey, ”euroscepticii și populiștii se pot declara fericiți, fiindcă este atât de ușor să provoci Uniunea Europeană”.

Putem lăsa Ucraina baltă?

Răspunsul este clar pentru Rebecca Harms, de la grupul verzilor ecologiști din Parlamentul European: ”Trebuie să punem în balanță dorința ucrainenilor și dorința olandezilor. Nu putem să lăsăm baltă ucrainenii, după un proces atât de lung pentru acest acord”. Dar dacă olandezii spun acum NU, Uniunea Europeană se va afla într-o nouă situație, care va trebui analizată la Haga și la Bruxelles: ”Dacă pe baza a 300.000 de semnături pot fi distruse mari proiecte UE”, ar trebui să ne gândim încă odată la semnificația unor astfel de referendumuri, e de părere europarlamentara ecologistă.

Harms este deranjată și de informațiile false lansate: ”Nu oligarhii din Ucraina și-au dorit acest acord, ci cetățenii de pe Maidan”. În ultimul minut, Harms apelează din nou la țara vecină: ”Olanda ar trebui să spună DA, pentru că stabilitatea în Ucraina crește siguranța noastră în Europa”. Dacă iese altfel, politiciana ecologistă întrevede un semnal foarte prost pentru viitorul politic al Europei.