Însă contextul marțial din preajma noastră este copleșitor.

Nu cred că există vreun om cu o minimă empatie față de semeni care să nu fi fost zguduit de tragedia de la Lvov, unde o rachetă rusească a omorât membrii unei familii – mama și trei fiice. A rămas în viață doar tatăl, Iaroslav Basîlevici.

Este o tragedie de neimaginat, de nesuportat. Ceremonia de înmormântare a scos în stradă întregul oraș, oamenii s-au adunat să-și exprime compasiunea și solidaritatea, conștienți că victime ale atacului rusesc ar fi putut fi oricare dintre ei. E ruleta rusească.

Au circulat pe rețelele de socializare multe secvențe video de la funeraliile celor patru ființe martirizate din familia Basîlevici. Ceea ce șochează este cruzimea și absurditatea imensă a acestei crime, dacă o judecăm după criteriile lumii civilizate.

Putin însă gândește altfel, el se vrea „terminatorul” ordinii mondiale bazate pe drept și pe respectul pentru viața umană, omoară populația civilă din Ucraina, bagă în „mașina de tocat carne” sute de mii de soldați ruși, fără nicio tresărire. E sceleratul care nu mai are ce pierde, joacă totul pe o carte: cartea războiului și a distrugerii, a înfricoșării fostelor republici sovietice și a intimidării Occidentului, pentru a-și eterniza aflarea la putere.

Fără garanții de securitate

Cu fiecare ucrainean ucis de ruși, mai dăm la o parte și noi, în Moldova, o filă din romanul lui Hemingway, „Pentru cine bat clopotele?”.

Trăim de circa doi ani și jumătate în proximitatea războiului, e suficient de departe ca să nu-i auzim detunăturile și să nu-i vedem dungile trasate de obuze pe cer, dar în fiecare zi la televizor și de pe net ne asaltează imaginile dezastrului, așa încât undeva, la periferia conștiinței noastre, adastă angoasa, sentimentul provizoratului, frica de necunoscut. Știm că Ucraina ne apără, putem spera că Lumea liberă nu va permite ca războiul să se extindă până aproape de fruntariile noastre, deși oficial Republica Moldova nu are niciun fel de garanții de securitate, e stat „neutru”, aflat „în sfera intereselor vitale ale Rusiei” – retorica Moscovei reia poncifele propagandei lui Goebbels – și tocmai de aceea este amenințat direct de o invazie rusească.

Dacă nu explodează bombe pe străzile noastre, în schimb face ravagii războiul hibrid al Rusiei, detonând tone de minciuni, fobii și amenințări într-o toamnă electorală tot mai încinsă.

Neliniști legate de referendumul pro-UE

Sondajele efectuate în lunile iulie și august a.c. de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în cooperare cu CBS-AXA, relevă un număr de peste 66% de cetățeni moldoveni care ar intenționa să participe la referendumul privind aderarea țării la UE și o majoritate a acestora ar vota „pentru”.

Există însă riscul unei prezențe insuficiente la urne. Pentru ca plebiscitul să fie validat trebuie să voteze 1/3 din cetățenii înscriși în listele electorale. Oficial avem în jur de 2.7 milioane de alegători, dar câți dintre ei vor vota? Nu opțiunea majoritară pro-UE ar stârni dubii, ci numărul insuficient de participanți la acest exercițiu.

Ce înseamnă „pax russa”

S-ar părea că toate argumentele sunt pe masă. Europa ne oferă libertate, pace, bunăstare, e adevărat, va trebui să muncim pentru asta, dar vom fi ajutați, numai să vrem. Dinspre Rusia vine moartea, pârjolul, sărăcia. Cu toate acestea, sunt destui în Moldova care încă mai au îndoieli în această privință.

Rușii folosesc argumentul războiului ca mijloc de descurajare. Ei spun: dacă veți merge spre UE, veți păți ca ucrainenii. Opțiunea pro-UE este un pericol mortal pentru voi, șansa voastră e să rămâneți în poala noastră și vă vom lăsa să trăiți. „Pax russa”, generațiile mai vârstnice o cunosc foarte bine.

Sunt atâția eurosceptici în țările Uniunii Europene, atâți oameni care-și pleacă urechea la cântecele de sirenă ale Kremlinului, dovadă și recentele alegeri din landurile estice ale Germaniei, Turingia și Saxonia, unde extrema dreapta, favorabilă Rusiei, a obținut scoruri record, încât de ce ne-am mira că moldovenii, mai săraci, mai prost informați, vorbitori de rusă, sunt mult prea permeabili la dezinformarea moscovită?

Ne-au vizitat în ultimele luni, la Chișinău, mai mulți șefi de stat și prim-miniștri pentru a încuraja opțiunea proeuropeană, însă aceste vizite se desfășoară „acolo, în sferele înalte ale puterii”. Și în anii „poveștii de succes”, 2010-2014, când Republica Moldova era guvernată de Alianța pentru Integrarea Europeană, am asistat la un adevărat pelerinaj la Chișinău al demnitarilor europeni și la vizita vicepreședintelui american Joe Biden, dar aceste descinderi, cu greutate geopolitică, n-au împiedicat căderea Basarabiei în captivitate oligarhică.

Și azi nimeni nu ne garantează că istoria nu se poate repeta. Mai ales cu războiul din Ucraina la porțile noastre, iar acest factor în loc să consolideze încrederea în opțiunea pro-europeană, sporește pesimismul și teama.

Rusia toarnă sume imense de bani pe „jgheaburile” penalului Șor. Acești „bani murdari” subminează corectitudinea scrutinului, îl transformă într-o „operațiune specială” a rușilor – nu una militară, ci electorală. Deplasările la Moscova ale preoților angajați ai Patriarhiei ruse se vor solda cu instrucțiuni pentru influențarea enoriașilor: întorși acasă, clericii pro-ruși vor arunca anateme la adresa Europei „păcătoase”, cea care ne strică sfintele tradiții ortodoxe și ne pervertește credința.

Mai contează suferințele din trecut?

În multe localități din Moldova avem monumente dedicate foștilor deținuți politici. Există unul și la gara din Florești, de unde au fost duși în Siberia, cu vagoane de vite, mii de oameni, pentru că erau gospodari, demni și recalcitranți față de puterea sovietică.

Dar memoria nu e la fel de importantă pentru toți. „Ce a fost a fost, nu ne privește pe noi. Noi avem problemele noastre, trebuie să trăim bine cu toată lumea, și cu rușii, și cu europenii”, spun unii. Oare de ce nu e și Putin de aceeași părere?...

Se editează cărți, se organizează dezbateri, se difuzează filme despre crimele staliniste (deși Televiziunea Publică ar putea face mai mult în această privință!), au loc congrese ale istoricilor români la Chișinău, dar toate acestea, ai impresia, sunt tot pentru cei gata lămuriți, numărul indecișilor nu se modifică: sunt oameni mai puțin sensibili la lecțiile istoriei, nu-și pun întrebări, nu obișnuiesc să citească, preferă divertismentul rusesc.

Autoritățile, cetățenii cărora le pasă, ar trebui să trateze cu maximă seriozitate riscul de nevalidare a referendumului: de la asigurarea mobilizării la urne, unde sunt așteptați mulți tineri care vor vota pentru prima dată și o prezența semnificativă a diasporei, până la securizarea rezultatelor scrutinului în fața gangsterilor cibernetici ai Kremlinului.