Doar războiul din Transnistria, din 1992, ar putea egala ca magnitudine pericolul la adresa independenței, democrației și libertății acestei țări pe care îl reprezintă azi „operațiunea electorală specială” a Rusiei în Moldova, așa cum a fost ea orchestrată pe 20 octombrie, când referendumul de aderare la Uniunea Europeană a trecut la limită, grație cetățenilor din diaspora. Tot în ei ne punem nădejdea și în turul II al alegerilor prezidențiale, acolo unde rețelele criminale ale Kremlinului ajung mai greu.

Este adevărat că mai toate alegerile de după 1991 din Moldova independentă au fost „pe muchie”. Și deși în limbajul politic se opera o terminologie cunoscută – stânga/dreapta – în realitate se dădea o luptă de ordin geopolitic, vizând reduta valorilor fundamentale. Comuniștii și socialiștii erau cu Rusia, cu fostul imperiu reșapat, liberalii și creștin-democrații erau cu România și cu Occidentul.

Influența fostului imperiu a împiedicat formarea unei societăți mature politic în Basarabia. Intervalele de democrație au fost prea scurte, tot ce s-a obținut a fost „cu țârâita”. După o legislatură democratică, metronomul electoral vira abrupt spre stânga, readucând la putere falanga pro-moscovită, deghizată sub cele mai diverse titulaturi: agrarieni, interfrontiști, comuniști, socialiști, social-democrați. Fără o deschidere din partea instituțiilor europene, care odată cu agresiunea Rusiei în Ucraina au înțeles că nu mai pot lăsa popoare întregi în sărăcie, la mâna FSB-ului și a mafiilor transnaționale, Moldova s-ar fi bălăcit și azi în promiscuitate post-sovietică.

„Balaurul” cu capete nenumărate

E greu, foarte greu să lupți folosind metode legale, democratice cu un adversar care ignoră orice regulă, care încalcă legea în mod cinic, mințind, mituind, manipulând. Democrația va fi mereu cu un pas în urma tiraniei. Binele e timid, autocritic, se întreabă mereu dacă nu greșește. Răul nu-și face scrupule, e lipsit de complexe, așa cum se vede în Ucraina, unde agresorul are libertate totală să omoare și să distrugă (normal, altfel s-ar descalifica, și-ar arunca în ridicol însăși condiția de agresor!), victima în schimb trebuie să-și ceară voie, să-i întrebe pe cei care n-o lasă să moară cât și cum să se apere.

Rețeaua Șor, în spatele căreia stă Kremlinul, este un balaur cu nenumărate capete. Tai unul, răsar zece în loc. Partidul cu acest nume a fost interzis, dar a produs imediat câteva clone, reprezentanții scoși din cursă și-au găsit înlocuitori care au ajuns primari peste noapte, cum s-a întâmplat, de pildă, la Orhei, la alegerile locale din 2023, unde a câștigat o anonimă propulsată de Șor cu o zi înaintea votului.

Corupție electorală masivă pe 20 octombrie 2024

În scrutinul din 20 octombrie a.c. caracatița oligarhului fugar a cumpărat 300 de mii de alegători (cât de monstruos sună asta în Germania, nu-i așa?!) și numărul lor ar putea fi mai mare, spun unii analiști. Șor le-a pus în mână securea cu care să-și taie singuri craca de sub picioare, să-și anihileze viitorul lor și al copiilor lor.

Sunt oameni lipsiți de viziunea întregului, a perspectivei: nu cunosc Occidentul, n-au fost acolo, și dacă au copii, rude în Europa, tot nu le-a folosit la nimic, s-au lăsat capturați de sperietorile rusești despre UE.

Degeaba le vorbești, cu argumente, despre valoarea integrării europene pentru Republica Moldova și despre pericolul de a rămâne la cheremul Rusiei. Doar amenzile mari de circa 37.000 de lei, amenințarea pușcăriei și a confiscării bunurilor îi mai pot descuraja și obliga să colaboreze cu organele de anchetă. Nu știm totuși dacă raziile intense, efectuate după 20 octombrie, vor reuși să reducă proporțiile fraudei în turul II.

Alexandr Stoianoglo nu e un om liber

Acuzat că ar fi „omul Moscovei”, la singura dezbatere electorală cu Maia Sandu la care a acceptat să participe, Alexandr Stoianoglo a încercat să se dea un proeuropean moderat, care deși nu a votat la referendum, este pentru integrarea Moldovei în UE.

Pe lângă această logică răsturnată a candidatului socialist, ar trebui să trezească nedumeriri faptul că el, fost procuror general, acceptă să fie propulsat de caracatița lui Șor (deși prietenia sa cu Platon, fugarul de la Londra, explică totul). Participarea sa în „operațiunea electorală specială” a Rusiei îl descalifică moral și profesional. Stoianoglo ar fi putut să refuze trocul, ar fi putut să spună că în pofida problemelor sale cu actuala guvernare, cu Maia Sandu, el nu acceptă să fie marioneta Mafiei. Nu a făcut-o. Pentru că nu are libertatea să renunțe. Așa e la ei.

Și Victoria Furtună, o altă fostă procuroare, și ea vajnică apărătoare a statului de drept, aflată în conflict cu actuala putere, nu s-a sinchisit să fie votată în turul I cu ajutorul banilor murdari ai lui Șor, după cum relevă investigațiile poliției, obținând 4,45% pe țară și clasându-se pe locul 2, după Stoianoglo, în Autonomia Găgăuză. A strâns de două ori mai multe voturi decât fosta bașcană Irina Vlah, deși până la 20 octombrie Victoria Furtună era o ilustră necunoscută în această regiune. „Bagheta magică” a oligarhului!

Arhanghelii războiului

„La ce să ne așteptăm din partea unui cetățean al României decât să execute agenda Bucureștiului?”, se întreba Lavrov, șeful Externelor de la Moscova, blamând-o pe Maia Sandu.

Față de pașaportul român al lui Alexandr Stoianoglo Moscova nu are obiecții. Dimpotrivă, ordinul transmis pe toate rețelele în ajunul turului I a fost: „Votați pentru Stoianoglo!”, ceilalți opt concurenți ai Rusiei au făcut doar figurație. Ordinul a fost executat prompt, astfel încât fostul procuror general – un candidat lipsit de carismă – a acumulat subit 26% de voturi, ajungând în finala din 3 noiembrie. De ce ar susține de data aceasta Kremlinul un cetățean român? Pentru că, evident, promovează un alt tip de „Unire” decât Maia Sandu.

Nu sunt multe de spus despre ce ar însemna un Stoianoglo președinte: cale liberă pentru o majoritate pro-rusă în viitorul parlament, în 2025; înghețarea relațiilor cu Uniunea Europeană, care tocmai a anunțat ca obiectiv tangibil aderarea Republicii Moldova înainte de anul 2030. Și ar mai însemna o prăbușire a relației cu Kievul, care va avea toate motivele să-și ia măsuri de precauție suplimentare în raport cu un regim politic la Chișinău arondat intereselor rusești.

Au dreptate cei care acuză faptul că PAS și staful electoral al șefei statului au combătut prea puțin narațiunea rusească intitulată: „Maia Sandu egal război”, că nu au explicat alegătorilor că lucrurile stau exact invers. Nu le-au vorbit suficient despre eforturile depuse de actuala guvernare pentru a menține pacea în Republica Moldova.

Ne-am bucurat că în aceste timpuri vitrege nu-l avem pe Dodon la cârma statului, cel care ar fi permis rotația și consolidarea trupelor rusești din Transnistria pentru a ataca Ucraina din spate. Or aceasta se poate întâmpla, dacă omul pe care-l susține Kremlinul va ajunge președinte.

Rusia nu vrea să lase din gheare Republica Moldova. Va fi nevoie de încordarea tuturor resurselor naționale pentru a ne smulge din încleștarea ei mortală.