Alte surse de la București susțin că premierul ungar nu a vrut să-l întâlnească „de teamă” pe șeful statului român. După discuțiile cu președinta ungară Katalin Novak, șeful statului român a spus că „este absolut necesară evitarea gesturilor unilaterale sau controversate" și că și-ar dori să aibă mai multă substanță Parteneriatul Strategic dintre cele două state. Katalin Novak a catalogat vizita lui Klaus Iohannis la Budapesta drept „istorică”, dat fiind că e prima după 14 ani, de când un președinte român nu a mai fost în Ungaria. 

România și Ungaria au un Parteneriat Strategic încă din 2002, pe baza căruia Budapesta, care era deja membră în UE și NATO și care în acea perioadă era o democrație credibilă, a ajutat Bucureștiul să devină parte a zonei euro-atlantice, fiindcă în acest fel, minoritatea maghiară din arcul carpatic se regăsea în aceeași zonă de siguranță și prosperitate cu țara mamă. După ce România și-a atins aceste obiective importante și a fost admisă în NATO (2004) și în UE (2007), Parteneriatul Strategic a fost uitat, iar cele două state au început separat un proces de reconstruire a națiunii în spațiul lor istoric, care, evident, nu se suprapune peste geografia granițelor actuale. Astfel, după 2008, România a dat startul pașapoartelor românești pentru cetățenii din R. Molodva, iar după 2010, Ungaria a făcut același lucru pentru cetățenii săi din Transcarpatica. Avansul cel mai dur al Budapestei are loc, însă, în Transilvania, unde in mai mulți ani la rând, investițiile ungare au depășit 1 miliard de euro. România a lăsat ușa deschisă acestor bani care vin să consolideze viața maghiarilor ardeleni, abandonând în același timp minoritatea maghiară din România în brațele Ungariei. Prețul abia acum începe să se vadă, când aproape întreaga comunitate respiră prin plămânii Budapestei, înțelege lumea, votează și trăiește, după preceptele pe care le află prin intermediul televiziunilor ungare pentru care propaganda guvernului Orban a devenit un modus vivendi. 

România și Ungaria au lăsat deoparte Parteneriatul Strategic și s-au ocupat de influența lor în spațiile pe care le consideră vitale. România a înțeles abia anul acesta că Budapesta a preluat din atribuțiile statului român, și a decis blocarea programelor de investiții în Transilvania.

Klaus Iohannis la astfel de „gesturi unilaterale” și „controversate” s-a referit la întâlnirea sa cu președinta Ungariei. Reînvierea Parteneriatului Strategic poate avea loc pentru obiectivul Schengen, a lăsat să se înțeleagă președinta Novak atunci când a vorbit de voința Ungariei de a aduce România în Schengen, anul viitor când preia președinția rotativă a UE. Klaus Iohannis s-a delimitat în discurs de orientarea Budapestei, vorbind despre susținerea Ucrainei în războiul injust și de nevoia întăririi NATO, în vreme ce Katalin Novak i-a sugerat României o strategie comună pentru minoritățile din Ucraina și drepturile lor, menționând în același timp interesul Budapestei pentru „reducerea tensiunilor” în relația româno-maghiară.

Practic, reconcilierea româno-maghiară nu a avut loc niciodată, dar după episodul tragic al conflictului interetnic de la Târgu Mureș din 1990, au existat formule de compromis, cu suișuri și coborâșuri. Relația nu a fost, însă, nicicând fără asperități. Chiar și vizita de azi a președintelui Klaus Iohannis la Budapesta a arătat o încordare care depășește tendințele diferite ale celor două state: Ungaria cu discursul ei pro-rus și România cu angajamentul pro-occidental. 

Un subiect la care niciuna dintre părți nu a vrut să răspundă oficial este cel legat de plecarea premierului Viktor Orban în Georgia, exact în ziua în care Klaus Iohannis a venit la Budapesta.

Președintele Klaus Iohannis n-ar fi ținut neapărat să se întâlnească la Budapesta cu premierul Viktor Orban, ne-au spus surse din apropierea diplomației ungare, poate de teamă să nu se compromită în prezența cuiva cu un discurs atât de vehement și argumentat iliberal. Alte surse citate de presa de la București susțin că șeful guvernului de la Budapesta ar fi fugit de președintele român. Nu există fire logice pentru niciuna dintre variante. Viktor Orban, care este oarecum izolat pe plan internațional, e dornic de întâlniri, care să-i redea anvergura de altă dată. Se pare, însă, că în aranjarea vizitei președintelui român ar fi existat unele întârzieri, iar Palatul Cotroceni ar fi refuzat, atunci când s-au dus tratativele să decaleze cu o zi venirea sa la Budapesta, cu toate că partea ungară ar fi anunțat Bucureștiul că executivul ungar are o ședință comună cu guvernul georgian la Tbilisi, ședință stabilită în octombrie anul trecut. Sursele autohtone declară în schimb că Viktor Orban ar fi luat ca pretext vizita sa în Georgia, fiindcă „i-ar fi fost teamă de o confruntare cu Klaus Iohannis” pe temele bilaterale complicate, inclusiv discursul său provocator de la Tușnad, sprijinul pentru Ucraina și tergiversarea din partea Budapestei a primirii Suediei în NATO.

Vizita lui Klaus Iohannis în Ungaria pare mai degrabă una de vitrină, fără anvergură și fără finalitate, dar care poate fi încadrată în turneele sale de câștigare a sprijinului pentru o funcție la nivel înalt în UE, pe care să o preia anul viitor, odată cu terminarea celui de-al doilea mandat prezidențial. Viktor Orban ar fi de acord să-l susțină, potrivit unor surse demne de încredere, dar nu e clar ce va cere în schimbul acestei favori.