Planul de înzestrare a Armatei României pentru 2025 – 2034 a fost unul dintre punctele principale ale ședinței CSAT.  Acest plan corelează nevoile de tehnică și echipamentele militare cu resursele financiare care pot fi alocate înzestrării prin bugetele anuale de stat. Președintele Klaus Iohannis a promis în fața celorlalți șefi de stat și de guvern din NATO că România va aloca anual 2,5% din PIB pentru Apărare, mai mult cu jumătate de punct procentual, față de regulile Alianței. Sunt state care alocă și mai mult: Polonia și-a propus pentru anul viitor 4,7% din Produsul Intern Brut. Statele Unite au avut în 2024, 3,4% din PIB, statele baltice și-au crescut bugetele de Apărare la peste 3%, iar Grecia aflată mereu în alertă în fața avansului Turciei spre Vest a ajuns la 3,1%. Potrivit unui Raport NATO, România deși a alocat anul trecut 2,5% din PIB, a cheltuit doar 1,6%, ceea ce pare o anomalie pentru o țară care are la frontierele sale un război care durează de mai bine de doi ani de zile. 

Planul pe 10 ani de înzestrare a Armatei e cumva complementar cu Strategia Națională pentru Industria de apărare, 2024-2030. Potrivit acestei Strategii, statul va investi 150 de milioane de euro anual în fabricile de armament astfel încât acestea să fie retehnologizate până în 2030. Strategia promite să producă muniție după standarde NATO,  fiindcă întreprinderile autohtone sunt calibrate pentru armament sovietic și în cei aproape 35 de ani tranziție nu au fost făcute schimbările tehnice necesare pentru trecerea lor pe sistemul folosit de Occident. În plus, documentul prevede construirea de noi fabrici de pulberi pentru rachete, explozibili și muniție, fabricarea  transportoarelor blindate PIRANHA, producerea, modernizarea și capacitatea de a întreține diferite tipuri de vehicule de luptă, transportoare, tancuri sau obuziere, producere de drone în țară, inclusiv a celor proiectate de cercetătorii români, deschiderea a 30 de noi companii în domeniul Apărării. Strategia guvernului vizează și transformarea Romarm, cea mai importantă companie autohtonă din industria de armament „într-un participant activ și integrator în cadrul proiectelor europene și dezvoltate de UE/NATO/alți parteneri strategici”.

Potrivit dezbaterilor din ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, schimbarea situației regionale de securitate „a determinat reanalizarea, reprioritizarea și reconfigurarea programelor de înzestrare pentru dotarea și dezvoltarea capabilităților militare necesare contracarării noilor amenințări, inclusiv prin creșterea, în cadrul acestora, a achiziției cantităților de muniții necesare pentru luptă și pentru constituirea graduală a stocurilor”. CSAT a ajuns la concluzia târzie că „pentru protejarea intereselor esențiale de securitate” România „este direct interesată ca pe teritoriul național să existe capacități industriale care să poată asigura producerea de tehnică militară modernă” atât pentru perioadele de pace, cât și pentru eventualitatea unor crize sau situații de război.

Președintele, primul ministru, șefii serviciilor secrete și miniștrii prezenți la întâlnirea de la Cotroceni susțin că odată cu creșterea alocărilor bugetare pentru Apărare, România ar trebui să atragă investiții și colaborări cu marile companii militare din lume.

În vreme ce Ungaria face jocul rușilor la nivel politic, practic a început deja un plan de inaugurare în următorii ani a șase noi fabrici de armament cu gigantul german Rheinmetall. România se străduiește să redeschidă câteva uzine lăsate de izbeliște și așteaptă o investiție masivă făcută împreună cu Hanwha Aerospace din Coreea de Sud. Compania aerospaţială cu sediul Changwon va începe anul viitor construcţia unei fabrici de vehicule blindate, iar potrivit oficialilor sud-coreeni, România va deveni un hub regional pentru toate sistemele terestre ale Hanwha în Europa. 

Investițiile anunțate de guvern în industria de Apărare autohtonă sunt modeste, dar o anumită tradiție dinainte de 1989, vecinătatea războiului și interesul României de a-și dota armata ar putea atrage și alte companii importante care lucrează pentru industria de război.