Ascensiunea abruptă a lui Călin Georgescu în turul al doilea de scrutin pe fondul atacurilor cibernetice și sprijinului rusesc și chinezesc, ajută formațiunile extremist-naționaliste. Georgescu devine locomotiva AUR, care și-a declarat nu doar sprijinul necondiționat, ci a și amenințat cu mișcări de stradă în cazul în care prezidențiabilul pro-moscovit ar fi scos din cursă. Cu această opțiune, România poate intra în scenariul rusesc, la fel ca Bulgaria, care se îndreaptă spre a opta rundă de alegeri generale în ultimii patru ani și care se află pe un balansoar Est-Vest,  sub umbrela unui președinte pro-Kremlin. În sprijinul lui Georgescu ar putea să vină în România chiar viitorul ministru american al Sănătății, Robert Kennedy Jr., anti-vaccinist notoriu și care împărtășește multe dintre ideile extremistului român. Vizita nu e confirmată, dar invitațiile pentru lansarea cărții acestuia au fost trimise, mai ales că prefața e semnată de Călin Georgescu. 

Saltul lui Georgescu din zona rețelelor sociale în cea a politicii reale nu schimbă mult clasamentul obișnuit, dar poate modifica cifrele. Vor fi favorizate mai ales AUR, care l-a îmbrățișat imediat, mai ales că au avut și o colaborare în care Georgescu era premierul din umbră, și USR, datorită Elenei Lasconi calificată și ea în turul al doilea. Pe lângă cele două mari partide anti-sistem, mai sunt extremiștii care o admiră pe Diana Șoșoacă și care votează partidul SOS plus formațiunea POT- Partidul Oamenilor Tineri,  pregătită de Călin Georgescu. De partea cealaltă, pe lângă USR mai glisează REPER, formațiunea care a fost aliată scurtă vreme cu Uniunea Salvați România și Sens, un partid progresist care își propune să rezolve problemele sociale după model european. 

Formațiunile tradiționale, PSD și PNL par depășite de situație. Liberalii s-au grăbit să-l arunce peste bord pe Nicolae Ciucă și încearcă să se legitimeze cu Ilie Bolojan și programul lui reformist. Necredibil și tardiv, după ce au stat prea mult timp la remorca PSD, cu un lider incapabil să comunice și să înțeleagă cele mai simple lucruri. După ce au acceptat să rămână patru ani sub papucul lui Klaus Iohannis, acum dau vina pe el, de parcă partidul ar fi fost anesteziat în acest timp. Social-democrații, în schimb, nu s-au grăbit să scape de Marcel Ciolacu, primul președinte din istoria PSD care nu a putut intra în turul al doilea al prezidențialelor. Așteptă renumărarea voturilor și poate reluarea jocului. Mărirea substanțială a pensiilor nu i-a ajutat în primă instanță pe social-democrați, mai ales că în discuție s-au aflat mereu și pensiile speciale. Pe de altă parte, militarii din toate instituțiile de forță ale țării s-au răzbunat și s-au aliniat în spatele lui Georgescu, fiindcă legea care le mărește pensiile e blocată la Curtea Constituțională. 

Programele PNL și PSD nu s-au schimbat prea mult și nici nu au fost dezbătute cu adevărat în interiorul celor două partide. Nu a fost comandat niciun audit extern să vadă unde au greșit. Ambele formațiuni preferă propaganda, dar și în acest domeniu au fost depășite de extremiști. Dacă până acum, PNL, PSD și USR se criticau reciproc cu cele mai dure expresii, acum calculează dacă împreună pot trece de 50% și deci pot opri curentul radical, eurosceptic și pro-moscovit. 

Susținuți parțial de Biserica Ortodoxă Română, de o parte a bisericilor neoprotestante și de rezerviștii dilematici proveniți din serviciile secrete, extremiștii și liderii lor par favorizați de partea întunecată în care se scufundă țara. Există însă și zona atlantiștilor, care e posibil să se vadă la alegerile de mâine.