"Afară din Afganistan!" Timp de două decenii, începând din 2001, de la începutul angajamentului militar al Germaniei în cadrul misiunii ISAF, aceasta a fost cererea Partidului Stângii, Die Linke. O solicitare transparentă, ieftină, fiindcă partidul de opoziție n-a trebuit niciodată să preia răspunderea guvernării? Și implicit răspunderea misiunilor de luptă ale Armatei germane? Da și nu.  

„Da“ fiindcă lupta împotriva terorii talibanilor era legată – cel puțin la începutul mileniului – de speranța legitimă la democrație și progres pentru afgani. „Nu“ din cauză că a devenit evident destul de repede că această luptă nu va putea fi câștigată. Fiindcă toate guvernele din Afganistan n-au putut controla corupția sau, probabil, nici n-au vrut. În plus, occidentul n-a făcut niciodată o tentativă serioasă de a schimba ceva. Și, așa cum se întâmplă frecvent în cazul operațiunilor militare, a ținut prea puțin seama de cultura și istoria țării ce se dorea a fi pacificată.    

Guvernul federal a lăsat nefolosit spațiul de manevră 

"Afară din Afganistan!" – sloganul cu răsunet ieftin al unei formațiuni fără greutate politică (Linke) a fost, în realitate, o constantă inclusiv în deliberările Guvernului, timp de ani de zile. Singura întrebare era „când?“. Desigur, responsabilii - mai ales persoana cu competență în trasarea unor linii directoare, cancelara Angela Merkel - știau că răspunsul va veni de la Washington.  

Statele Unite ale Americii au stabilit ritmul acestei acestei campanii militare și umanitare eșuate chiar și atunci când s-a spus brusc: "Afară din Afganistan!"   

Cu toate acestea, Guvernul de la Berlin a avut cu siguranță spațiu de manevră – mai puțin în domeniul militar, dar destul în cel civil.Fiindcă doar Germania poartă răspunderea pentru birocrația și vederile înguste în relația cu colaboratorii săi locali și familiile acestora. 

Planul de rezervă a lipsit  

Faptul că mulți dintre acești oameni n-au putut fi scoși la timp din Afganistan este înfiorător și rușinos pentru Guvernul federal. În luna iunie, ministrul federal de Externe Heiko Maas încă mai excludea o victorie rapidă a talibanilor. Iar când s-a întâmplat a învinuit Serviciul Federal de Informații Externe (BND). Critica evaluării incorecte a situației s-ar putea să fie justificată, dar e cu bătaie scurtă.  

Unei politici de largă perspectivă nu-i lipsește adaptarea la toate scenariile posibile. Ca atare, în sertar ar fi trebuit să existe și un plan de rezervă privind evacuarea rapidă a ambasadei germane de la Kabul, dar și a multor afgani de sprijinul cărora Bundeswehr-ul a fost dependent în numeroasele sale misiuni eșuate, soldate cu destule victime.  

Interacțiunea celor mai importante departamente pentru Afganistan a eșuat în ceasul înfrângerii militare și în săptămânile anterioare. Ministerele de Externe, cel al Apărării, de Interne și al Dezvoltării n-au avut o strategie comună.  

Angela Merkel trebuie să dea explicații! 

Principalul factor de răspundere este Cancelaria, unde se înnoadă toate firele. În Cancelarie se iau toate deciziile importante, la ședințele săptămânale ale cabinetului. Acolo se află BND. Acolo există un coordonator al serviciilor secrete. Pe scurt: Angela Merkel va trebui să dea explicații!  

Ei și celorlalți cetățeni ai Republicii Federale nu le rămâne acum decât speranța că tardivele operațiuni de evacuare a germanilor și afganilor vor reuși.  Încă mai pot fi salvate multe vieți. De aceea nici un preț nu poate fi prea mare - nici financiar, nici politic. În orice caz, în urma greșelilor sale, Guvernului de la Berlin un lucru nu-i va mai reuși: să recâștige încrederea Germaniei și a Afganistanului.