De luni întregi, aud de la guvernanții noștri câtă libertate există în Polonia, cât de pluralistă și independentă este presa și că atât de controversata reformă a Justiției n-ar trebui să aibă alte efecte decât reformele din alte țări, de exemplu din Germania.  

Așadar, cine urmărește posturile nationale, devenite între timp portavocea guvernului, poate respira ușurat: totul e în regulă, țara face progrese. Dar noi? Presa străină? Noi habar n-avem și suntem rău intenționați. În fruntea listei sunt germanii.    

Întrebări care scot la iveală multe 

Cât de des m-au întrebat, în ultima vreme, foștii mei colegi (am lucrat câțiva ani la postul public TVP) cum pot să lucrez pentru presa germană? Și cum îmi dictează mie Angela Merkel ce să scriu. Din păcate, cu șefa guvernului de la Berlin n-am vorbit în viața mea. Pentru mulți polonezi, „german“ este sinonimul răului. De fapt, întrebările foștilor colegi dezvăluie mai multe despre etica lor profesională decât despre cea căreia încerc eu să-i rămân fidelă. 

Acum patru ani, când a vizitat Donald Trump Varșovia, am fost agresată verbal și aproape atacată fizic când am fost zărită cu microfonul DW în mână. Făceam o relatare de la fața locului. Chipurile, noi am spune numai minciuni și suntem cu americanii. Cel mai mare post privat din Polonia, TVN, aparține concernului american Discovery. Încă.  

Telespectatorii canalului de știri TVN24 nu sunt atât de optimiști în privința viitorului cum sunt polonezii care urmăresc postul TVP, aflat sub influența guvernului. Pe de o parte, fiindcă relatările de pe TVN24 nu cosmetizează acțiunile conducerii de la Varșovia, iar pe de alta fiindcă, în curând, postul nu va mai funcționa ca până acum și nici nu va mai avea același proprietar.   

O criză calculată 

Acum un an și jumătate, TVN a cerut prelungirea licenței de emisie. Aprobare n-a primit iar cea veche expiră luna viitoare. Conform noii legi a presei, Discovery – ca proprietar american – își pierde dreptul de a mai deține un post tv în Polonia. Senatul ar putea respinge decizia, dar nu Senatul are ultimul cuvânt. 

Șeful formațiunii Lege și Justiție (PiS), Jaroslaw Kaczynski, a știut exact ce face când, înaintea votului în Seim (n.r. Camera Inferioară a Parlamentului), a permis demiterea unui membru al guvernului care nu susținea legea. Lui Kaczynski trebuie să-i fi fost clar și că nu are nevoie de votul partenerului de coaliție Porozumienie („Acord“) pentru a reuși. Ori i-a convins pe alții, ori i-a cumpărat. Politică făcută ca la piață. Numai că aici nu vorbim despre mere sau pere, ci despre un drept fundamental: accesul la informație.     

În Polonia zilelor noastre, puține posturi aparțin unor companii străine. Chiar și așa, pentru Jaroslaw Kaczynski situația este inacceptabilă. Șeful PiS cere ca presa poloneză să fie „poloneză“. Vânzarea, în decembrie 2021, a unui trust media german către compania petrolieră PLN Orlen, aflată sub controlul statului și condusă de un apropiat de-al lui Kaczynski, a fost apreciată de șeful PiS ca fiind „cea mai bună veste de multă vreme încoace”.   

Atac asupra relațiilor cu SUA 

Este greu de imaginat că, după votul din Seimul Poloniei, formațiunii PiS îi va mai merge din plin. Fiindcă un atac atât de direct asupra unui post și deci asupra libertății presei, dar și asupra relațiilor economice și politice până acum strânse cu SUA, este prea mult. Coarda e deja prea întinsă și cândva o să se rupă. Poate acum. Înfrângerea amânării unei ședințe, pe care prin manevra îndrăzneață a unui al doilea vot în Parlament, PiS a transformat-o într-o victorie dubioasă, arată că sistemul Kaczynski a întrecut limita. 

Democrațiile pot pieri repede printr-un puci. Sau o pot face lent, pas cu pas, bagatelizându-i, subminându-i sau anulându-i fundamentul și instanțele de control. Ca în Polonia. Fiindcă, atunci când nu mai există o presă liberă, nu mai există nici democrație. Nu-ți mai rămâne nici măcar libertatea de a alege pe ce buton al telecomenzii apeși.