Când Olaf Scholz coboară din aeronava guvernamentală pe tărâm lituanian, parcă vine din altă lume. Aparent, cancelarul ar prefera să-şi muşte limba decât să le ureze public ucrainenilor victoria asupra invadatorului rus.

Lituania, dimpotrivă, se numără între cei mai curajoşi susţinători ai Ucrainei. Cu doar câteva zile în urmă, ţara cu 2,8 milioane de locuitori a atras atenţia presei internaţionale prin faptul că a reuşit într-un răstimp foarte scurt să colecteze de la cetăţeni cinci milioane de euro, cu care a achiziţionat pentru Ucraina o dronă tip Bayractar.

Livrări de arme prin colectă publică - asta e ceva fantastic. De la începutul războiului, în Lituania se zvoneşte că inclusiv oameni privaţi au donat Ucrainei echipamente de protecţie şi dispozitive de vedere pe timp de noapte.

Lituania ţine sus drapelul Ucrainei

La Vilnius şi în alte localităţi din Lituania solidaritatea cu Ucraina se vede peste tot, şi sub forma steagurilor galben-albastru, arborate în faţa clădirilor publice. Şi guvernul a adoptat o linie clară în favoarea Ucrainei.

În înţelegere cu Estonia şi Letonia, Lituania se numără mereu printre membrii UE care solicită cele mai ample măsuri de sprijinire a Ucrainei şi cele mai aspre acţiuni împotriva Rusiei.

Lituania a trebuit în timpul Uniunii Sovietice să suporte o jumătate de secol dominaţia străină a Moscovei, inclusiv deportări în Siberia, crime comise de KGB după bunul plac şio noapte sângeroasă cu tancuri sovietice la Vilnius, în 1991.

Toate acestea trebuiesc ştiute pentru a înţelege de ce imaginea Germaniei a avut acolo de suferit în ultimii ani, dar mai ales în ultimele luni.

Totul a început cu gazoductul Nord Stream 2, care a fost construit între Rusia şi Germania după ce Rusia a anexat Crimeea şi a alungat pacea din estul Ucrainei. Pe atunci, Lituania scăpase deja de monopolul concernului rus Gazprom pe piaţa sa de gaz, iniţiind numeroase proiecte în vederea dobândirii treptate a independenţei energetice faţă de Rusia. În Lituania se ştie de foarte mult timp că politica energetică este şi politică de securitate. Doar germanii au descoperit asta mai recent.

De ce atâtea ezitări?

Olaf Scholz şi-a permis în prima jumătate de an de mandat unele lucruri percepute în Lituania, dar şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Est drept expresia unei mari ezitări. Mai întâi s-a ferit săptămâni în şir să pronunţe denumirea gazoductului Nord Stream 2. Apoi, după izbucnirea războiului, a fost multă vreme împotriva livrării de armament greu către Ucraina.

În Lituania nu a scăpat neobservat nici faptul că Scholz evită în continuare să se deplaseze la Kiev, deşi a fost invitat oficial în repetate rânduri, iar disputa pentru care nu s-a dus iniţial - anunţul guvernului ucrainean, că preşedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, nu este binevenit la Kiev- a fost aplanată demult.

Când ministra de Externe germană, Annalena Baerbock, a fost oaspete la Vilnius, în luna aprilie, omologul ei lituanian, Gabrielius Landsbergis, i-a făcut un compliment care a fost interpretat şi ca dojană indirectă, adresată lui Scholz şi celorlalţi membri ai cabinetului de la Berlin: el s-a declarat convins că Baerbock "personal" face totul pentru Ucraina.

Câteodată nemulţumirile generate de reţinerile Germaniei au fost atât de mari în Lituania, încât o mulţime de oameni au demonstrat în faţa Ambasadei Germaniei. În continuare numeroşi lituanieni nu sunt convinşi că Germania vorbeşte serios când dă asigurări că renunţă la legăturile economice cu Rusia.

Vorbe clare din partea cancelarului

Din alte puncte de vedere, Germania are un renume excelent în Lituania. În primul rând trebuie menţionată armata (Bundeswehr), care conduce de cinci ani, de la înfiinţare, grupul de batalioane NATO prezente prin rotaţie pe teritoriul lituanian.

Această misiune este şi principalul motiv al întrevederii pe care Scholz o va avea cu preşedintele Lituaniei, Gitanas Nauseda: înainte de summit-ul NATO de la sfârşitul lunii este vorba despre o extindere considerabilă a batalioanelor NATO şi a contingentelor germane.

Aici, lui Olaf Scholz i se iveşte o şansă unică de a-şi ameliora relaţiile cu Lituania. Pe lângă aprobări militare concrete, mulţi aşteaptă de la el rostirea, în sfârşit, a unor vorbe clare.