De câteva zile, presa din Germania prezintă un grafic din care reiese raportul femeilor pe fiecare partid în parte, în cadrul formaţiunilor reprezentate în noul Parlament federal.

Din totalul de 735 de parlamentari, doar 255 sunt femei, ceea ce reprezintă 34,7 procente. Personal, chiar credeam că vor fi mai multe politiciene.

Conduc în acest top ecologiştii, cu 59 la sută femei în cadrul grupului parlamentar. CDU/CSU şi FDP de abia se pot lăuda cu nici măcar 25 la sută reprezentate feminine în legislativul federal iar AfD (Alternativa pentru Germania) nici nu mai merită a fi menţionat.

Deşi atât conservatorii, cât şi liberalii au folosit în exces în programul lor electoral termeni precum egalitate de şanse şi promovarea femeilor, puţini i-au crezut. Pe de-o parte şi din cauza numărului redus de femei în propriile grupuri parlamentare.

Pe de altă parte, nici politica partidelor nu se prezintă deloc mai bine. Cel mai evident exemplu este modelul de taxare pe care îl susţine încă CDU, referitor la calcularea impozitului în familie (Ehegattensplitting), o lege din anii '50 care face ca activitatea remunerată a femeilor să nu aibă sens de multe ori. Se menţine astfel indirect diferenţierea tradiţională dintre femei şi bărbaţi.

Toţi vorbesc de drepturi egale. Unde sunt ele?

În urmă cu câteva zile, publicaţia austriacă 'Der Standard' constata că: "Din 1949, în Bundestag au fost aleşi de două ori mai mulţi bărbaţi decât femei din partea CSU şi CDU". Dur, nu?

Legea fundamentală prevede egalitatea de drepturi între femei şi bărbaţi. Dar, chiar în una din cele mai importante sarcini, anume reprezentarea societăţii în Parlamentul federal, devine evident că drepturile egale nu sunt nici pe departe reale.

Egalitatea în drepturi începe exact acolo unde femeile şi bărbaţii decid, în mod egal, cum se face politica. Şi tot egalitatea în drepturi încetează atunci când politicienele se confruntă cu întrebări pe care colegii lor masculini nu le aud niciodată. Sau îşi poate cineva imagina că un bărbat, chiar candidat la postul de cancelar, va fi întrebat despre cum reuşeşte să împace cariera cu viaţa de familie? Rolurile clasice sunt încă adânc înrădăcinate în politica şi în societatea din Germania.

Paritate şi cote?

Cum au reuşit, aşadar, ecologiştii să adune mai multe femei decât bărbaţi în grupul lor parlamentar? Simplu: listele electorale sunt stabilite pe criterii de paritate, aşadar număr egal de candidate şi candidaţi. Celelalte partide ar trebui să urmeze acest exemplu.

Declar public că sunt în favoarea cotelor pentru femei, chiar şi în Bundestag. De ce? Pentru că, în lipsa lor, nu poate exista egalitate în drepturi. Nu mai pot auzi argumentul referitor la incapacitatea unor femei de a ocupa anumite poziţii. Sunt absolut convinsă că există îndeajuns de multe femei supracalificate! Doar că acestea sunt deseori împiedicate să avanseze. Femeile sunt încă dezavantajate atunci când trebuie să îmbine viaţa de familie cu cariera. În final, ele trebuie să facă un pas înapoi. De vină este şi politica prea conservatoare din ultimii ani, precum principiul separării soţilor în calcularea impozitului plătit de familii.

Potrivit unui studiu, de abia în 100 de ani va exista egalitate totală de drepturi între femei şi bărbaţi. Nu mă suprinde, dacă arunc o simplă privire asupra componenţei noul alesului Bundestag.