Fosta cancelară Angela Merkel a participat săptămâna trecută la două evenimente publice: la Fundaţia Helmut Kohl l-a întâlnit pe noul preşedinte al Uniunii Creştin Democrate (CDU), Friedrich Merz, un vechi adversar. Apoi, la Goslar a rostit un discurs cu ocazia împlinirii a 1100 de ani de la întemeierea oraşului. Au fost două evenimente destul de terne. Femeia, celebrată odinioară de mulţi drept salvatoare a lumii libere, mai ales când la Washington se afla la putere Donald Trump, nu a spus nimic cu adevărat important.

Şi în rest? Merkel a anunţat de curând că intenţionează să-şi publice memoriile în toamna anului 2024. În jurul lui Merkel, care a guvernat Germania timp de 16 ani, s-a aşternut tăcerea, deşi era care-i poartă numele s-a încheiat relativ curând.

Nimeni nu-i cere fostei cancelare sfatul

Principalul motiv ţine de Merkel însăşi, care şi-a respectat angajamentul şi evită spaţiul public, de care probabil nici nu mai are nevoie. Dar înainte de toate, în cele 12 luni care au trecut de la ultimele alegeri parlamentare s-au întâmplat atât de multe, încât par să fi trecut ani-lumină de când Merkel rezida în Cancelaria Federală.

Dar lui Merkel nu-i cere mai nimeni sfatul sau părerea privind starea înspăimântătoare a lumii şi fiindcă se impune tot mai acut impresia că i-a lăsat moştenire succesorului laburist Olaf Scholz şi coaliţiei sale "semafor" un munte de oale sparte. În mai bine de un deceniu şi jumătate nu a făcut nimic împotriva dependenţei energetice a Germaniei de Rusia. A neglijat digitalizarea ţării. Infrastructura şi instituţiile publice se năruie din pricina subfinanţării. Cu inimă mare le-a spus "bine aţi venit în Germania" multor refugiaţi, mai ales din Siria, fără a se mai ocupa apoi de detaliile unei imigrări ordonate.

Tactica lui Merkel: Nu-mi veniţi cu vini prezumtive

Din toate aceste motive Merkel este astăzi altfel percepută decât în urmă cu un an - şi de guvernanţii de azi, şi de propriul ei partid, CDU. Despre calmul ei, despre vanitatea ei redusă şi despre firescul ei nu mai vorbeşte mai nimeni. Merkel nu este neapărat învinuită că a luat decizii politice greşite. Asta nu. Dar este învinovăţită pentru lucrurile pe care nu le-a făcut.

Desigur este ieftin s-o acuzi că l-a evaluat greşit pe preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, că a subestimat cât este el de periculos. Acelaşi lucru l-au făcut şi aproape toţi politicienii din vest. Dar i se poate reproşa atitudinea politică, de a cere cât mai puţin de la germani. Vremurile în care o astfel de politică a fost posibilă au trecut definitiv.

Politica lui Merkel nu a fost suficient de curajoasă

Merkel a declarat la ceremonia de deschidere a Fundaţiei Helmut Kohl că trebuiesc luate în serios cuvintele preşedintelui Putin şi nu trebuie pierdută din vedere perioada de după război. Asta sună cu adevărat ca din altă lume, aproape apusă. Riscul ca belicosul lider de la Kremlin să nu fie luat în serios nu există. Dar despre ce exact să stea de vorbă cu el care politician, într-o vreme în care Putin tocmai pregăteşte mobilizarea generală a ţării sale?

Poate că istoria o va judeca mai puţin aspru pe Merkel dacă vestul, dacă Germania vor reuşi să supravieţuiască acestei crize, cea mai gravă de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Cele câteva luni care au trecut de când Merkel a părăsit Cancelaria au transformat Germania din temelii. Economia şi societatea privesc spre viitor cu profundă îngrijorare. Asta nu este vina lui Merkel. Dar face vizibil ce ar fi putut ea să realizeze dacă ar fi avut mai mult curaj în cei 16 ani cât s-a aflat la putere.