Niciun alt scrutin din cei 33 de ani de independență ai Republicii Moldova nu a avut o miză mai mare. Basarabia are șansa să se smulgă din prizonieratul geografiei, să abolească blestemul istoriei, care a făcut din ea prada unor imperii hrăpărețe, o piesă într-un joc geopolitic pe care până acum l-a câștigat invariabil Împărăția de la răsărit – indiferent că se numea Rusia țaristă, Uniunea Sovietică sau cum încearcă Rusia lui Putin, nesătulă de teritorii străine.

La prezidențiale, dacă niciunul dintre concurenți nu va acumula majoritatea sufragiilor, vom avea turul II. Plebiscitul pentru Europa însă nu se va relua peste două săptămâni. De aceea pe 20 octombrie prezența la urne e capitală.

„Acum sau niciodată!” – celebrul vers al imnului național este valabil azi și pentru moldoveni.

Un scrutin puternic dezechilibrat

Maia Sandu domină campania electorală. Statura ei politică, personalitatea ei, profilul care o face complet atipică, diferită în raport cu „portretul robot” al politicianului moldovean – în general corupt, venal, demagog și trădător – îi oferă prima șansă.

Maia Sandu a repus Republica Moldova pe harta Europei. Cu ea președinte, țara a reușit să facă față crizelor teribile din ultimii patru ani, fără ca actuala guvernare să aibă vreo vină: pandemia, criza economică, scumpirea resurselor energetice, războiul din Ucraina.

Avem un scrutin puternic dezechilibrat, dar nu prin locul clar detașat al Maiei Sandu în sondaje, ci din cauza amestecului brutal al Rusiei în aceste alegeri. Rusia varsă bani cu nemiluita pentru coruperea alegătorilor, împroașcă cu minciuni și sperietori despre grozăviile care îi așteaptă pe moldoveni dacă vor adera la Uniunea Europeană – și aici mă întreb: cât de naivi sunt cei care „mușcă” această nadă, având copii, rude, vecini plecați să muncească în țările europene, stabiliți de ani buni în Occident, care îi ajută financiar și le aduc mărturii palpabile despre ce înseamnă să trăiești într-o lume mai sigură și mai prosperă?

Împotriva Maiei Sandu s-a coalizat o droaie de concurenți teleghidați din exterior – oamenii lui Șor, Platon și Plahotniuc –, sau candidați exploatați în orb, cărora li se încurajează orgoliile exacerbate, dorința de revanșă. O droaie de „iepurași” scoși din jobenul Kremlinului, prezentați electoratului ca niște bravi feți-frumoși și neprihănite ilene cosânzene: Stoianoglo, Chicu, Morari, Tarlev, Usatîi, Vlah, Furtună... Ulianovschi și Năstase au opțiuni confuze, sunt cumva pro-UE, dar anti-Maia Sandu.

Fenomenul nu e nou în Moldova. Politicieni rău famați, irelevanți sau „expirați” de-a dreptul, indivizi absenți din viața publică în restul zilelor anului ies subit la suprafață când avem alegeri ca să ne asigure că dețin „cheia fericirii” acestui popor. Invadează cu afișe scumpe și foi volante colorate cutiile poștale, scările blocurilor, piețele de legume, stațiile de troleibuz. Ne „turuie”, vorba ceea, și din frigidere, și din mașini de spălat.

„Rusia – agresor sau victimă?”

Pentru scrutinul din 20 octombrie 2024, testul eliminator pentru acești falși binefăcători ai Moldovei este războiul din Ucraina. Cum îl califică? Cine e victima și cine e agresorul?... Se declară cu toții „pacifiști”, doar că înțeleg pacea nu ca pe o victorie a Lumii libere, ci ca pe o capitulare în fața lui Putin, ca pe o „închinare” a Moldovei regimului sangvinar de la Moscova.

Am crezut și eu, ca mulți alții, la început, că o agresiune militară în Ucraina este cel mai mare deserviciu pe care și-l putea face Putin în legătură cu planurile sale de reînfeudare a fostelor republici sovietice. Mi-am zis: acum sigur vor cădea solzii de pe ochii celor mai filoruși, celor mai pro-sovietici concetățeni ai mei!... Dezamăgirea a fost să constat că dacă pe unii, de bună seamă, războiul i-a dezmeticit, le-a spulberat iluziile în ce privește colaborarea cu Rusia, în sufletul multora invazia lui Putin a declanșat străvechiul mecanism al fricii: „Suntem mici, capul plecat sabia nu-l taie, cu rușii nu te pui, i-au înfruntat ucrainenii și iată ce-au pățit, de vină e nesăbuința aventuroasă a lui Zelenski! Noi vrem să trăim în pace cu toată lumea”.

Înfricoșați cum sunt, ei nu se întreabă: dacă noi nu atacăm Rusia, că nu suntem absurzi, de ce să avem război în Moldova?...

Uneori logica cea mai simplă e la ani-lumină, dacă nu ți-ai dezvoltat demnitatea și respectul de sine.

Marele risc: „las’ că s-a trece și fără noi”

Nu știu cum se întâmplă că mai ales străinii ne vorbesc despre miza enormă a scrutinului prezidențial și a referendumului constituțional pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană, pe când în societate, în afara întâlnirilor electorale, avem un fel de apatie, o jenă de a discuta subiecte politice, semnificațiile votului din 20 octombrie. De ce? Pentru a nu ne certa, pentru a păstra „armonia” în familie, între prieteni, între vecini. Nu discutăm din lehamite, că n-ai cu cine.

În ultimele săptămâni Chișinăul a fost vizitat de numeroși demnitari de rang înalt din Occident, care ne asigură de sprijinul lor în ce privește rezistența în fața războiului hibrid al Rusiei. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a venit și cu un ajutor de 1,8 miliarde de euro, care vor fi investiți în următorii trei ani pentru creșterea economică și ridicarea nivelului de viață în Republica Moldova. Dar și persoane fără statut oficial: intelectuali, scriitori, jurnaliști, profesori universitari, omeni de afaceri și simpli turiști din România și din alte țări europene, veniți să descopere „farmecul inefabil al Basarabiei în miez de toamnă aurie”, ne spun: e un moment crucial pentru Moldova, o mare șansă istorică, să n-o ratați!

Oricine are un minim discernământ știe cine sunt prietenii și frații (fără ghilimele!) ai Republicii Moldova, și cine sunt inamicii ei. Din România și din Uniunea Europeană, din lumea civilizată în general ne vine sprijinul pentru cultură, ne vine prosperitatea, statul de drept, investițiile în economie, locurile de muncă, dezvoltarea, independența energetică, șansele pentru tineri. Rusia ne livrează sărăcie, umilință, corupție, cenzură, teroare, persecuții politice. Lucrurile sunt atât de limpezi încât ai crede că orice pledoarie civică, acum, în preajma scrutinului, e gratuită.

Tare aș vrea ca avântul în petreceri, concerte, hramuri și bairamuri al moldovenilor să se traducă prin afluența lor masivă în ziua alegerilor, în așa fel ca nimeni să nu aibă îndoieli asupra a ceea ce își dorește cu adevărat Republica Moldova.

Pe 20 octombrie doar inconștienții, leneșii și indiferenții nu vor ieși la vot. Să sperăm că nu vor fi atât de mulți încât să ne mușcăm mâinile a doua zi.