Încă un summit de mediu, de această dată dedicat pădurii. În toiul campaniei electorale intrate în faza fierbinte. Dar noua moarte a pădurilor nu este bună pentru dezbaterea interpartinică. Chiar dacă summit-ul a avut în deschidere politicieni de marcă, cum sunt ministrul federal al Mediului, social-democrata Svenja Schulze, copreşedintele ecologiştilor, Robert Habeck, şi principala activistă de mediu din Germania, Luisa Neubauer.

Şi mai ales personalitatea numărul 1 în materie de pădure, Peter Wohlleben, ale cărui cărţi despre comunicarea între arbori sunt foarte populare în Germania. Şi care se implică pentru renunţarea la monocultură în favoarea pădurilor mixte care se autoreglează şi care trebuie lăsate în pace pe cât posibil. Iar faptul că exact asta  nu se aplică în prezent în Germania este doar o parte a problemei. Anul trecut au murit mai mulţi arbori decât în oricare alt an. Tema este una de interes, o dovedeşte participarea online a 5000 de persoane.

Criză de mediu generată de politicieni

Moartea pădurilor - parcă a mai existat aşa ceva. Cu mai bine de 40 de ani în urmă, aceasta a fost prima temă de mediu despre care s-a scris şi vorbit pe larg în Germania. Pe atunci, noxe de sulf emanate de industrie şi termocentrale provocau ploi acide foarte dăunătoare pădurii. Dar problema a fost ulterior remediată, dovedind că politica poate acţiona şi poate gestiona crize de mediu. Cu ajutorul unor filtre moderne, ploile acide au devenit istorie.

Astăzi problemele sunt mai complexe. Schimbările climatice duc la o penurie de apă iar monocultura se face mereu acolo unde nu-şi are locul. De exemplu, nenumăratele păduri de molid din Germania. Gândacul de scoarţă distruge aceşti arbori. Iar reîmpăduririle care au avut loc în ultimii ani, şi din dorinţa de a proteja clima, se dovedesc fragile şi arbuştii mor.

Şi asta deşi pădurea e prezentă în strategia de mediu a oricărui partid. Ea reduce şi stochează în mod natural gazele de climă. De asemenea, lemnul trebuie redescoperit de toată lumea ca material de construcţie.

Valoarea pădurilor mixte şi a luncilor

Cu toate acestea, pădurea va juca un rol secundar în campania electorală, în ciuda iniţiativei lui Peter Wohlleben de a organiza o reuniune la vârf pe acestă temă. Este prea mult deodată: pandemia îi face nesiguri pe oameni în ciuda succesului obţinut prin vaccinări iar inundaţiile din vestul Germaniei au îndreptat atenţia spre o altă temă de mediu, anume apa. Suprafeţele asfaltate în creştere, râurile şi pâraiele sistematizate, care îşi ies din matcă mai mult decât înainte. Şi aici una depinde de alta. Pădurile mixte intacte şi luncile sunt în continuare cea mai bună modalitate de a îmblânzi măcar inundaţiile.

Ce s-ar putea face? Ministra Mediului a spus pe drept cuvânt că pădurile private dar şi de stat nu mai trebuie privite ca "depozite regenerabile de lemne". Schimbările climatice continuă. Şi dacă vor afecta grav pădurile, va fi nevoie de păduri mixte pe suprafeţe tot mai mari. În cele din urmă, este şi în interesul industriei forestiere. Din punct de vedere politic, ar fi benefică depăşirea paraliziei pe care o generează două ministere: cel al Agriculturii, lobby-istul tradiţional al industriei lemnului, şi cel al Mediului. O politică favorabilă pădurii trebuie aplicată de un singur minister.

Există speranţă

Totuşi nu există motiv pentru a privi totul în negru. Pădurile mixte se înmulţesc în Germania. Iar incendii de pădure catastrofale, de genul celor care mistuie acum Grecia şi Turcia, nu au avut loc până acum în ţară. Dar germanii ar trebui să mediteze la imaginea lor romantică privind pădurea. Poate că o pădure mixtă nu arată la fel de bine ca o monocultură. Dar oferă mai multă siguranţă pentru viitor.

Moartea pădurii... Asta a fost acum 40 de ani. Acum există speranţă. Instrumentele în acest scop sunt la îndemână. Se ştie ce trebuie făcut. Dar protecţia pădurilor, exploatarea lor raţională şi contribuţia copacilor la lupta împotriva schimbărilor climatice sunt chestiuni atât de compexe, încât nu au ce căuta în campania electorală. Progesele în domeniu nu se vor putea vedea decât peste ani şi ani de zile.