Nu doar trupele ruseşti au fost surprinse de succesul armatei ucrainene în estul Ucrainei. Nici vestul, inclusiv guvernul german, nu s-a aşteptat la un avans atât de rapid al apărătorilor.

La Berlin, puterea de foc a ambelor armate părea uriaşă. Pe de-o parte, postulata superputere militară a Rusiei, cu posibilităţi nelimitate de a trimite pe front tunuri, tancuri şi avioane de luptă. De partea cealaltă, armata ucraineană, care de luni de zile primeşte zilnic arme şi muniţii din vest, pentru a putea lupta în continuare.

Succesul din teatrul de operaţiuni trebuie folosit

Dar acum guvernului german i se cere din nou să livreze rapid Ucrainei tancuri moderne, tip Leopard 2. Kievul vrea să se folosească de succesul repurtat pe câmpul de luptă pentru a-i respinge pe atacatorii ruşi cât mai departe cu putinţă. Recucerirea unor teritorii ar fi un argument serios în negocierile cu Rusia vizând un posibil armistiţiu.

Să-i fie livrate Kievului tancuri moderne acum, pe loc? Guvernul german ezită, la fel cum a făcut adesea în ultimele luni, când era vorba de livrări de armament către Ucraina. Berlinul are o poziţie contradictorie. Miniştrii dau asigurări că Germania se află necondiţionat de partea Ucrainei. Concomitent, aceiaşi politicieni se dau dispăruţi când trebuie să spună clar dacă Germania va livra sau nu tancurile Leopard 2. Adesea, între retorica şi faptele lor se cască o prăpastie adâncă.

Dispute între partenerii de coaliţie germani

Mai ales cancelarul şi formaţiunea sa SPD evită să ia poziţie. În schimb, ecologiştii şi liberalii sunt pentru livrarea de armament greu Ucrainei, inclusiv tancuri moderne. Guvernul de la Kiev nu prea are înţelegere pentru aceste dispute între partenerii de coaliţie de la Berlin. Ucraina are nevoie de acest sprijin acum. Fiindcă situaţia de pe front se poate schimba rapid. Şi nu se ştie dacă tancurile germane vor avea peste câteva luni acelaşi efect înspăimântător asupra agresorilor ruşi pe care l-ar avea în săptămânile ce vin.

Cancelarul Olaf Scholz ezită. Mai întâi el vrea să se pună de acord mai ales cu americanii, francezii şi britanicii în privinţa livrării de tancuri Leopard 2. În al doilea rând, în ciuda faptului că Germania livrează armament Ucrainei, el nu vrea să întrerupă complet dialogul cu Rusia. În al treilea rând, cancelarul german se teme că preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, ar putea împiedica o înfrângere a armatei sale cu ajutorul armelor atomice tactice. Vestul îşi doreşte ca la sfârşitul conflictului să se găsească o soluţie politică acceptabilă pentru toate părţile implicate, inclusiv Rusia.

Şansa vestului

Dar războaiele decurg foarte rar aşa cum îşi închipuie politicienii. Şi preşedintele Putin a trebuit, dureros, să constate asta în ultimele luni. El a crezut în februarie că aşa-numita "operaţiune specială" a sa va dura câteva zile, cel mult câteva săptămâni, şi că se va termina printr-o răsunătoare victorie. Dar în realitate el a demonstrat lumii întregi incompetenţa militară a Rusiei şi moralul scăzut al trupelor sale.

O înfrângere militară i-ar ameninţa puterea. Dar pentru vest aceasta este o şansă şi nu un pericol. Putin nu are înclinaţie spre acţiuni iraţionale. El îi respectă pe adversari doar dacă sunt capabili să i se opună cu toată puterea. Slăbiciunea, inclusiv lipsa de unitate a vestului, el o foloseşte în avantajul său.

De aceea, între aliaţii vestici procesul de luare a deciziei de a livra tancuri moderne Ucrainei nu are voie să dureze săptămâni. Ea trebuie luată repede, în decurs de câteva zile. O astfel de decizie, care ar demonstra o dată în plus unitatea vestului, i-ar mări considerabil lui Putin apetenţa pentru negocieri serioase.

Riscul? Un război cu NATO

ŞI ar mai fi un lucru: vestul nu trebuie să se teamă că se va recurge la arme nucleare. Este doar o ameninţare a Kremlinului, este mai mult retorică decât altceva. Folosirea armamentului nuclear ar însemna rapid sfârşitul pentru Putin. China, principalul său aliat, i-ar întoarce repede spatele, chiar şi numai din cauza efectelor economice pe care o astfel de acţiune le-ar avea. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul ruşilor. Ei vor în continuare să creadă în ce le-a promis Putin: o "operaţiune specială" limitată în timp şi spaţiu, care nu le afectează mai deloc viaţa de zi cu zi. Sondajele dovedesc că ruşii nu se tem de nimic mai mult decât de o confruntare militară cu NATO. Şi aşa ceva nu poate fi deloc exclus în cazul în care ruşii vor recurge la arme nucleare.