Mai este aceasta Brazilia "mea"? Țara căldurii umane, a bucuriei de a trăi și a exuberanței, tărâmul care a pătruns adânc în inima mea? Țara în care am trăit timp de opt ani, am născut doi copii și unde am găsit marea dragoste?

Îmi pun această întrebare pentru că Brazilianu mai este aceeași. În ultimii patru ani, de când președintele Jair Messias Bolsonaro se află la putere, țara s-a prezentat într-o imagine tulburătoare, deloc veselă. 

La fel ca acum,în primul turul de scrutin din urmă cu patru ani, milioane de oameni au votat un om care nu a făcut niciodată un secret din atitudinea sa disprețuitoare față de semeni. Fraze precum: "Marea greșeală a dictaturii militare din Brazilia a fost să tortureze în loc să ucidă" ori "Fiii mei nu sunt în pericol să devină homosexuali sau să aibă o prietenă de culoare, pentru că au primit o educație bună" - vorbesc de la sine.

Cealaltă Brazilie

Bolsonaro a numit infecția cu coronavirus o "gripă mică". Vorbind despre numărul morților din cauza pandemiei a afirmat: "Așa, și? Îmi pare rău, dar eu ce ar trebui să fac? M-o chema pe mine Messias, dar nu săvârșesc minuni!". Astfel de ieșiri denotă lipsă de empatie și iresponsabilitate. Pandemia a ucis peste 600.000 de persoane în Brazilia. Lista acestor citate tulburătoare ar putea continua la nesfârșit.

Bolsonaro îl va înfrunta pe contracandidatul său, fostul președinte Luiz Inácio Lula da Silva, în turul doi al alegerilor din 30 octombrie. Potrivit celui mai recent sondaj, realizat de institutul de sondaje "DataFolha" la 27 octombrie, în turul doi lupta va fi deosebit de strânsă. Lula este cotat cu 49% din intențiile de vot, în timp ce actualul președinte Bolsonaro este la 44%.

Indiferent de rezultatul alegerilor de duminică, sondajul ne arată că populația Braziliei nu este formată numai din oameni care se regăsesc în valorile și politicile acestui autoproclamat patriot - chiar dacă el domină relatările din media.

”O cale de ieșire din iad”

În primul tur de scrutin, la 2 octombrie, 51 de milioane de persoane (43%) au votat pentru Bolsonaro și 57 de milioane de persoane (48%) pentru Lula. Un prieten brazilian rezumă starea de spirit actuală din multe părți ale țării: "Lula nu este cu siguranță ușa spre paradis, ci calea de ieșire din iad".

Trist, dar adevărat, mulți dintre prietenii mei brazilieni se simt de parcă ar fi trăit în iad timp de patru ani. Aproape toți au pierdut rude în timpul pandemiei. Fără a putea întrezări un viitor în Brazilia în acest moment, copiii lor au emigrat.

Nu puțini sunt extenuați de tragediile umane, de manipularea politică și de sărăcia în creștere. Ei doresc revenirea la speranță și empatie umană, oprirea denigrării și insultării adversarilor politici, dar și a valului de știri false.

Oamenii mai vor și ca infiltrarea și discreditarea instituțiilor democratice să înceteze, la fel și idealizarea dictaturii militare braziliene (1964-1989) la cele mai înalte niveluri. Bine ar fi să se termine odată și cu aluziile recurente la o posibilă revenire a generalilor.

Lupta pentru drepturi democratice

În 1989, când am emigrat în Brazilia, milioane de oameni au ieșit în stradă pentru a cere alegeri libere. Ei și-au atins obiectivul. La 15 noiembrie 1989, Brazilia a organizat primele alegeri libere de după dictatura militară.

În ultimii patru ani, mulți brazilieni au demonstrat din nou că au voința de a menține drepturile și instituțiile democratice în pofida ostilității de care se lovesc. Îi admir pentru perseverența lor, pentru capacitatea de suferință și pentru rezistența lor. Aceasta este Brazilia "mea", care - datorită eforturilor lor - încă ține steagul sus după patru ani de Bolsonaro.

La fel ca mulți brazilieni, și în mine se duce uneori o luptă când mă gândesc la această țară, ba chiar uneori simt că mă îndepărtez de a doua mea casă. Mă tem pentru Brazilia "mea", care îmi lipsește nespus.