Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a demonstrat o dată în plus că este un diplomat de categorie uşoară, care a făcut un uriaş deserviciu Uniunii Europene şi întregii lumi libere prin vizita sa în China. Politicianul a fost mândru că Xi Jinping l-a invitat la o discuţie privată de mai multe ore, tête-à-tête. Aparent, în timpul întâlnirii, Xi Jinping l-a copleşit pe Macron cu complimente, astfel încât, de îndată ce s-a întors la Paris, el a declarat că în privinţa Chinei, Europa nu ar trebui să se lase înhămată la căruţa SUA.

Aceasta este exact retorica Beijingului, care priveşte Europa ca pe o anexă a SUA. Pe de-o parte nomenclatura comunistă cleveteşte astfel la adresa UE deoarece China are nevoie de această parte a lumii libere pentru propria sa ascensiune economică. Pe de altă parte (şi asta este mai important), Xi vrea să dezbine naţiunile lumii libere. Dacă Xi îşi va transpune în practică ameninţarea şi va ataca Taiwanul, va fi de mare importanţă modul în care se va comporta lumea liberă în raport cu partenerii săi democraţi de la Taipei. Macron pledează împotriva opţiunii de a deveni un "vasal" al SUA (şi asta este retorica Beijingului), dar nu spune care ar putea fi alternativele în cazul în care China va anexa Taiwanul.

Economia Franţei este recompensată

Exact un astfel de scenariu a exersat armata chineză la sfârşitul săptămânii trecute, când a executat vreme de trei zile manevre militare în vederea unei blocade în jurul insulei, arătând întregii lumi că puterea de la Beijing este gata să atace Taiwanul. Iar dacă vine Franţa acum şi spune - ea care e singura putere nucleară rămasă în UE - că nu va apăra împreună cu SUA ameninţata libertate a Taiwanului, în biroul lui Xi pocnesc cu siguranţă dopurile sticlelor de şampanie. E de presupus că afirmaţia lui Macron a fost foarte atent cumpănită şi va fi recompensată de Beijing cu comenzi pentru economia franceză. Nu trebuie uitat că preşedintele Macron s-a dus în China însoţit de 60 de reprezentanţi ai industriei franceze.

Tragic este faptul că prin afirmaţia sa Macron a amplificat primejdia unui atac asupra Taiwanului. Fiindcă Xi Jinping a învăţat din greşelile lui Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin a fost total surprins de unitatea cu care lumea liberă sprijină Ucraina, pe care el a atacat-o. "Momentul Crimeea" a fost pentru Xi reprimarea mişcării democratice din Hong Kong. Făcând abstracţie de cele câteva plângeri trimise pe email şi de puţinele comentarii apărute în presă, reacţia a fost aceeaşi ca şi atunci când, în 2014, Rusia a anexat Crimeea.

Însă atât fostul preşedinte al SUA, Donald Trump, cât şi succesorul său, Joe Biden, au pus de atunci China la respect. Trump a respectat normele în vigoare, potrivit cărora Taiwanul trebuie înarmat în caz că este atacat de China, şi a extins şi aprofundat relaţiile cu guvernul de la Taipei. Biden a mers chiar mai departe, afirmând în repetate rânduri că este dispus să sară în apărarea insulei dacă va fi atacată de China continentală.

Taiwanul nu este guvernat de separatişti

În context trebuie subliniat următorul lucru: chiar dacă Beijingul susţine altceva, Republica Populară nu a stăpânit niciodată Taiwanul. De aceea guvernul de la Taipei nu este alcătuit din separatişti, ci din politicieni legitimi, aleşi democratic la urne. Beijingul este deranjat de democraţia de succes din faţa porţilor sale fiindcă se teme că oamenii din Republica Populară ar putea-o lua ca exemplu, alungându-i într-o bună zi pe comunişti de la putere. Această temere nu este cu totul nefondată, fiindcă doar 10 milioane de chinezi din totalul de 1,4 miliarde sunt membri ai partidului unic. În cazul în care se va ajunge iarăşi la proteste la nivelul întregii ţări, aşa cum s-a întâmplat în noiembrie trecut, împotriva lui Xi şi a Partidului Comunist Chinez, Taiwanul, cu democraţia sa verificată în timp, ar putea fi privit ca o alternativă la dictatura Beijingului.

Rezultatul vizitei lui Macron în capitala Chinei a fost o daună totală, de pe urma căreia vor avea de suferit mai ales locuitorii Taiwanului. Privind retrospectiv putem constata că scepticismul administraţiei de la Washington faţă de această vizită nu a fost nefondat. În ajun, americanii au comunicat că Macron nu a purtat negocieri de succes nici cu Teheranul şi nici cu Moscova, şi de aceea nu au mari speranţe că de această dată rezultatul va fi diferit. O dată în plus devine evident că Germania trebuie să se poziţioneze mai bine în materie de politică externă şi de securitate, fiindcă din Franţa nu vin idei viabile. Dar şi cancelarul german Scholz desfăşoară o politică prietenoasă în raport cu Beijingul. De aceea, din perspectiva lui Xi, cele două principale naţiuni ale UE nu reprezintă o primejdie pentru posibilele sale planuri de a invada Taiwanul.

Alexander Görlach este Senior Fellow în cadrul Carnegie Council for Ethics in International Affairs şi Research Associate la Internet Institute al Universităţii Oxford. După stagii petrecute în Taiwan şi Hongkong, s-a specializat în ascensiunea Chinei şi însemnătatea ei pentru lumea liberă. A ocupat diverse poziţii la Universităţile Harvard şi Cambridge.