Deocamdată sună a science fiction, dar experți și cercetători discută în modul cel mai serios despre existența unor universuri paralele. Formate în timpul Big Bang-ului, acelei mari explozii inițiale, universurile paralele ar putea explica de ce lumea noastră este azi așa cum e. Conform unei teorii și mai spectaculoase, chiar în acest moment sunt create noi și noi lumi, pe măsură ce universul nostru se extinde, iar întreaga sa materie se descompune. În consecință, și noi, oamenii, ne descompunem, "dublurile" noastre experimentând tot ceea ce noi nu trăim.

Teoriile care încearcă să explice științific existența acestor universuri paralele variază considerabil, dar până în prezent, niciuna dintre ele nu a fost confirmată. La Timișoara, Capitală Culturală Europeană 2023, o trupă remarcabilă de artiști ne-a oferit o perspectivă intrigantă asupra posibilelor lumi paralele. Regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefanau demarat, încă din anul 2021, o trilogie care ne plimbă prin trecutul și prezentul fascinant al cartierelor istorice din Timișoara: "Orașul Paralel". Publicul are de fiecare dată posibilitatea de a alege între mai multe trasee și de a urmări povestea unui personaj, călătorind odată cu el. Primul spectacol a avut loc în cartierul Iosefin, în 2021, al doilea în Fabric, în 2022, iar al treilea în Elisabetin, în 2023. A început ca un spectacol itinerant, în care actorii au fost provocați să joace aproape de spectatori, să intre într-o relație specială cu ei și să-i implice într-o aventură neobișnuită, și s-a finalizat cu un "wonderland teatral imersiv". 

În mod deosebit, în cel de-al treilea spectacol ești atât de aproape de actori, încât ești prins și îți vine să dai replici, să pleci după ei. Simți nevoia aproape fizică să intri în joc. Descoperi cu surprindere că nu urmărești o poveste, ci te vezi pe tine jucând roluri multiple. La un joc de cărți, de pildă, intri și joci concret alături de actor. La fel, la "Jocul vieții", un fel de monopoly creat de dramaturg, bazat pe realitatea și poveștile cartierului. Sau pornești printr-un labirint, intri într-o pădure, iar ceea ce trăiești este unic.

Încercând să povestești experiențele de spectator descoperi că, de fapt, nu poți vorbi decât la persoana întâi. Sunt experiențele tale foarte personale. Am descoperit spații fabuloase, am trăit momente de o intensitate aparte. Când noi toți, cei 101 spectatori, care am urmărit prin spațiile industriale ale Politehnicii povești paralele, ne-am reîntâlnit în hală și ne-am strâns de mână cu actorii, am simțit un curent și o energie care treceau prin noi. Era un veritabil "Party în Elisabetin", în care eram porniți, cu toții, să intrăm în "Orașul Paralel". Iar "Portalul" prin care treceam era locul în care visele se împlinesc. Chiar după ce s-a terminat spectacolul, care continuă cu o petrecere reală, am mai descoperit alte spații, la etaj – un lac cu o barcă, o apă neagră și aparent foarte adâncă, mi-era frică să nu cad în ea. Iar dincolo de ea, în ultima cameră, am fost impresionat să descopăr, în semi-întuneric, sute de dorințe așternute pe câte un petec de hârtie transparentă, atârnate de sfori paralele, scrise de spectatori ("Înainte să mor, aș vrea să..."). Pe cât de tare te prind poveștile, pe atât de fascinante sunt spațiile create de scenograful Adrian Damianși experiențele unice propuse de regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan.

"Oricare dintre spectatori poate să obțină o experiență unu la unu, care a fost creată doar pentru el, care se joacă în momentul acesta doar pentru el", explică Ana Mărgineanu.

În primele două spectacole, pe care le-am văzut în ordine "inversă", după acest final grandios, am regăsit o parte din personaje și am înțeles mult mai bine traseul lor, de unde vin, unde se duc, ce caută și ce găsesc. Trupa de actori ai Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, condusă de remarcabilul Balász Attila, ne-a sedus în lumi paralele, jucând magistral în maghiară și română.

Evocă personaje și scene din jurul tău, personaje cu care trăiești în cartier oriunde ai fi, recunoști oameni care seamănă cu cei pe care i-ai cunoscut, situații similare pe care le-ai întâlnit, retrăiești momente hilare sau năucitor de triste. Îți vine să râzi și să plângi tot timpul. Pe tot parcursul acestei trilogii, în care găsești paralele cu viața ta, înțelegi spectacolul prin prisma experienței proprii.

Într-o discuție cu DW, dramaturgul Peca Ștefan povestește despre modul în care s-a născut "Orașul Paralel": "Îmi place să explorez orașul, să mă plimb, să mă uit la oameni. Îmi decupez anumite puncte și încep să mă uit la ele aproape ca la cadrele unui film. Iar personajele din piesă vin aproape în mod natural din cercetarea pe care o facem." 

Alături de Ana Mărgineanu, Peca Ștefan este membru fondator al PopUp Theatrics, o companie de teatru imersiv din New York, oraș unde regizoarea locuiește și predă la universitatea The New School. Acolo au creat și primele trasee de teatru imersiv, "The Broken City". Dramaturgul a scris peste 30 de texte pentru teatru, puse în scenă în România şi în alte peste 20 de țări. În 2010, piesa lui Wire and Acrobats (Acrobaţi) a fost selectată între cele cinci piese de la Berliner Stückemarkt din cadrul Berliner Theatertreffen. Multiplele trasee din "Party în Elisabetin" includ diverse forme de teatru, inclusiv musical și teatru de păpuși, compozitor fiind Cári Tibor, iar coregrafia este creată de Andreea Duță, care este și regizor asociat. Producătorul trilogiei este Ionel Mărginean.

În echipă a fost invitat și Adrian Damian, scenograful care îi atrage pe spectatori în lumea paralelă. Acesta a semnat peste şaizeci de scenografii în teatre importante, colaborând cu regizori consacraţi, și a fost distins cu multiple premii naționale și internaționale. Adrian Damian dezvăluie perspectiva din care își gândește scenografia: "Tot timpul m-am întrebat: care este experiența spectatorilor? De aceea am gândit un design de experiență. Fiecare punct din spațiu devine un eveniment, care are și coordonata timpului. Axa timpului e foarte rar luată în calcul când e vorba de design." Labirintul de oglinzi, pădurea șoaptelor, fântâna timpului sunt doar câteva exemple de experiență oferită spectatorului.

Scena din finalul spectacolului Party în Elisabetin, la fel ca și finalul din Fabric, în biserica Noul Mileniu, îți dau un feeling de teatru elisabetan. După ce ești scufundat într-un teatru imersiv, trăiești cu personajul lângă tine și ai vrea să-l iei de mână, unde lumea întreagă devine o scenă și toți oamenii actori – în final stai față în față cu actorii și lumile cumva se separă. Ești cu adevărat în acel teatru, oglindă a lumii, ca la Shakespeare, și te înțelegi pe tine mai bine trăind versiuni ale tale în lumi paralele.

Cele trei spectacole din ”Orașul Paralel” sunt parte a programului "Timișoara - Capitala Culturală Europeană 2023", dezvoltat de Asociația Culturală Diogene și Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely", cu participarea Teatrului German de Stat (în "Fabric") și a Teatrului pentru Copii și Tineret "Merlin" (în Elisabetin), cu sprijinul Universității Politehnica Timișoara. Proiectul este finanțat de Primăria Municipiului Timișoara prin Centrul de Proiecte. Organizatorii au anunțat că cele trei spectacole vor fi jucate și în 2024.