Căminul de copii numărul 1 din Lodz nu a mai găzduit demult atâţia micuţi. La sfârşitul lunii februarie, doar câţiva orfani polonezi mai locuiau aici, în încăperile de la etajul doi. Dar, de la începutul lunii martie, parterul şi primul etaj sunt ocupate de 41 de copii din Ucraina. Ei au fost transferaţi din două cămine situate în vestul Ucrainei, în oraşul Kowel.

După-amiaza, curtea interioară se umple de copiii ucraineni, care se joacă pe biciclete şi mici trotinete. La ferestrele de la parter răsună deseori cântece. Se aşterne liniştea însă când se aude vocea Kirei. "Am fost cinci ani la şcoala de muzică. După această perioadă, deci după clasa a noua, plănuiam să fac cursuri de dirijor, pentru a pregăti în viitor propriul cor de copii", povesteşte fata de 14 ani.

Războiul i-a încurcat deocamdată planurile, mai spune tânăra. Speră să revină cât de curând acasă şi să înceapă cursurile de dirijor. Acum însă, este important să se descurce cu provocările zilnice.

Fuga de război

Kira este unul dintre copii cei mai mari din grup şi destul de matură pentru a o ajuta pe educatoarea Galina Jovik să aibă grijă de cei mai mici. Ambele spun că evacuarea din Kowel a fost necesară mai ales pentru binele copiilor mici. "Erau des alarme aeriene, la fiecare două ore trebuia să ne refugiem în pivniţă. De fiecare dată trezeam copiii, îi îmbrăcam, apoi reveneam sus, îi culcam iar. Era complicat. Am decis să rămânem în pivniţă", spune educatoarea în vârstă de 50 de ani.

Dar, după două nopţi în subsol, alături de copii şi cu alarme continue, care făceau odihna imposibilă, au acceptat oferta Ministerului pentru politici sociale din Ucraina de evacuare a căminului. Galina l-a luat cu ea şi pe propriul nepot de 6 ani Artiom, pentru că fiica şi fratele ei sunt înrolaţi în armată. La Lodz, Galina are grijă de o grupă de 20 de copii, cu vârste cuprinse între 3 şi 16 ani. În a doua grupă, cazată în acelaşi cămin, sunt 21 de copii cu dizabilităţi, evacuaţi dintr-un alt cămin din regiunea Kowel.

ONG-urile mai rapide decât autorităţile

Cazarea este asigurată de organizaţia non-guvernamentală "Happy Kids", care se ocupă de peste 20 de ani de micuţii orfani din Polonia. Organizaţia are legături strânse şi cu Ucraina. "Chiar de la începutul războiului am luat legătura cu organizaţiile partenere din Ucraina. Până acum am evacuat 1500 de copii din Ucraina în Polonia, pe care i-am transferat în 10 locuri diferite", explică  Przemyslaw Macholak de la "Happy Kids" pentru DW. Este un mare avantaj al ONG-ului să poată acţiona mai repede decât autorităţile în situaţii de criză.

"Dacă această situaţie tragică va continua, atunci şi mai mulţi copii își vor pierde părinţii în război. Vom încerca să îi ajutăm şi pe orfanii de război", mai adaugă Izabela Kartasinska de la "Happy Kids".

Căminele groazei devenite adăposturi temporare

Polonia trece printr-o reformă care vizează închiderea fostelor orfelinate. În ultimii ani, aproape 80 la sută dintre copiii din cămine au ajuns la asistenţi maternali. Aşa se face că orfelinatele au locuri libere pentru a-i găzdui acum pe micuţii din Ucraina. "Luptăm de 20 de ani pentru a închide aceste unități. Ne doream să avem orfelinate goale. Faptul că sunt acum din nou pline este un fel de glumă a istoriei, dar contează că scopul este unul nobil", spune Kartasinska.

Între timp, nu doar organizaţiile neguvernamentale sunt implicate, ci şi autorităţile poloneze. De la mijlocul lunii martie, toţi copiii din căminele şi orfelinatele din Ucraina trebuie înregistraţi în Stalowa Wola, la 150 de kilometri de graniţa cu Ucraina, unde s-a deschis un centru special. De acolo, ei sunt transferaţi atât către fostele orfelinate, cât şi spre centre de odihnă. Astfel, Polonia a preluat până acum aproximativ 4.000 din totalul celor 90.000 de copii orfani sau abandonaţi din Ucraina. Pentru că cei mai mulţi au trecut graniţa fără un reprezentant legal, a fost înfiinţată în martie 2022 instituţia "tutelei temporare". Tribunalele poloneze sunt obligate să decidă acordarea acestui tip de tutelă în maximum 3 zile.

Copii şocaţi de război

Revenim la căminul numărul 1 din Lodz. Aici se predă deja în limba ucraineană. Copiii de vârstă şcolară merg la o şcoală poloneză, dar educatoarea Galina Jovik are grijă ca ei să nu piardă complet contactul cu sistemul şcolar din Ucraina. Ca şi restul refugiaţilor, şi ea speră să revină în curând acasă. În plus, rutina zilnică este importantă pentru a alina pe cât posibil şocul războiului trăit de protejaţii ei.

"Cel mai important este să le spunem copiilor adevărul. Ei simt nervozitatea, tensiunea noastră. Şi dacă le ascuzi ceva, ei se simt trădaţi. Ceea ce nu ne-ar ierta", argumentează Jovik. Şi totuşi, în timpul evacuării, ea nu le-a pomenit copiilor nimic despre război, ci le-a povestit că pleacă în vacanţă pentru a-şi face noi prieteni. Acum îi pregăteşte pe micuţi pentru revenirea acasă: "Spunem, de exemplu, că va fi mai frumos decât înainte. Facem totul în mod ludic".

Rugăciuni pentru pace

Pentru copiii mai mari, precum este şi Kira, războiul rămâne tema principală. "Este înspăimântător ce se întâmplă acum în Ucraina. Ruşii...nu am cuvinte pentru ceea ce fac. Împuşcă şi omoară chiar şi copii mici", povesteşte ea cu ochii în lacrimi. În cântec se roagă în fiecare zi pentru pace. Pe coridorul plin de viaţă se aşterne liniştea atunci când din camera ei răsună un psalm: "Sfinte, adu pacea, pentru fiii Domnului!".

Kira este convinsă că Ucraina va învinge. "Vom scăpa din toate bătăliile. Suntem un popor paşnic, nu noi am pornit acest război".