Pe peronul fostei gări regale din Băneasa Bucureştilor, doi maidanezi (mai mult murdari decât albi) privesc, tolăniţi şi indiferenţi, la forfota neaşteptată.

Prezenţa personalului staţiei de cale ferată – care, pentru prima oară după multă vreme, nu se arată impacientat şi agresiv la vederea aparatelor de filmat şi fotografiat – este, pentru cele două patrupede, garanţia că mulţimea care a invadat peronul de regulă pustiu este, totuşi, binevenită. La capătul peronului, un domn cu ten măsliniu şi mustaţă neagră, turc, de felul său, pictează o locomotivă de epocă. Ceferiştii îi dau admirativ târcoale.

Câinii zac nepăsători chiar şi când un grup de vreo cinci persoane începe să schelălăie o secvenţă de vals. Cei cinci dispar din prim plan pentru a reveni în câteva minute, îmbrăcaţi ca pentru o nuntă ţigănească.

Dincolo de clădirea în care mai marii statului român îşi primeau oaspeţii de rang înalt, pe vremea când vizitele oficiale nu se făceau cu avionul, oraşul de la marginea Peninsulei Balcanice îşi duce nestingherit, pe înserat, viaţa – când mai în şoaptă, când mai zgomotos. Întocmai ca în piesa de teatru scrisă de dramaturgul român stabilit la Paris, Matei Vişniec, special pentru proiectul Orient Expres Theatre.

O garnitură de tren intens colorată ocupă prima linie a gării Băneasa. Unul dintre vagoane a fost anume asamblat pentru a servi drept scenă de teatru.

Iniţiativa aparţine Teatrului de Stat din Stuttgart. De butaforia mobilă s-au ocupat căile ferate din Turcia. Trenul a plecat din Ankara, a făcut escală la Istanbul şi, iată, a ajuns la Bucureşti.

Peste tot au fost puse în scenă trei piese de teatru: „Ex-press” de Sirin Aktemur Toprak, din Turcia, „80 de zile şi 80 de nopţi”, de Soeren Voima, din Germania şi, în interpretarea Teatrului Marin Sorescu din Craiova, „Occident Express”-ul mai devreme pomenitului Matei Vişniec.

O piesă, cea din urmă, care redă, în mare viteză şi într-o butaforie amintind de filmele lui Emir Kusturica, o sumă de clişee extrem de căutate în Vest când vine vorba despre Europa Balcanilor: nunţile ţigăneşti, amintirile despre grozăviile anilor comunişti, damele de companie pentru turistul străin cu venituri medii, minciuna, corupţia, mirajul Occidentului. Însuşi Kusturica apare şi el menţionat – tot ca un clişeu.

Şi o concluzie interesantă: câteva popoare trăind în peninsulă, pretinzând că sunt înrudite dar privind toate înspre lumea Vestului, niciodată unii la ceilalţi. Sintetizând, cu cuvintele piesei de teatru: avem în comun câteva lucruri – Coca Cola, John Wayne...

Din când în când, sirena unei garnituri de tren rătăcite pe Podul Băneasa întrerupe schimbul de replici al actorilor; cu aceeaşi periodicitate, câte un motor supraturat (pentru a se ştii că regele şoselelor nu este doar unul) goneşte pe lângă apropiata Fântână Mioriţa. Astfel că nici nu mai ştii unde se termină piesa lui Vişniec şi unde începe sursa care a inspirat-o.

Teatrul pe roţi ferate Orient Express se află vineri şi sâmbătă la Craiova, duminică şi luni fiind programate reprezentaţii la Timişoara. Traseul proiectului teatral continuă, apoi, prin ţări din fosta Iugoslavie pentru a ajunge în Germania unde, la Stuttgart, vor fi puse în scenă, între 9 şi 19 iulie, toate piesele jucate pe traseu.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident