Începând cu data de 26 iunie 2012, părinţii nu îşi mai pot include copiii pe paşaportul lor. Conform noii legi comunitare, copiii trebuie să prezinte, la ieşirea din ţară, propriul act de călătorie.

Principiul 1P-1P, respectiv „o persoană- un paşaport“ reprezintă un amendament la legislaţia de călătorie a UE şi a fost votat în Parlamentul European, în ianuarie 2009. În acest fel, copiii vor putea fi identificaţi mai uşor, scopul legii fiind acela de a combate traficul de persoane.

Copiii vor fi nevoiţi să prezinte paşaportul la trecerea graniţei a cinci state non-Schengen - România, Bulgaria, Cipru, Irlanda şi Marea Britanie - şi atunci când călătoresc în afara spaţiului Uniunii Europene. În pofida lipsei controalelor la graniţe, pe teritoriul Schengen, călătorilor le este recomandat să poarte asupra lor paşapoartele copiilor.

Fără amprente digitale

În 2009, ţările membre ale Uniunii Europene au decis introducerea amprentelor digitale pe paşapoartele pentru adulţi. Actele eliberate pentru copiii cu vârste până la 12 ani nu vor conţine amprente digitale electronice, excepţie făcând deplasările în Statele Unite.

Pe vasele de croazieră, paşaportul pentru copii nu este obligatoriu.

Paşaportul pentru minori poate fi eliberat la cererea ambilor părinţi, a părintelui căruia i-a fost încredinţat copilul prin hotărâre judecătorească, sau a reprezentantului său legal.

Chiar dacă includerea copiilor pe paşaportul părinţilor îşi pierde validitatea începând cu 26 iunie 2012, actul de calatorie al parintelui nu trebuie innoit.

Principiul 1P-1P a fost recomandat de Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile (ICAO), o agenţie a Naţiunilor Unite, responsabilă de standardele de securitate a transportului aerian civil.