Să reziști mai multe săptămâni sau chiar luni într-un adăpost îngust din așa-numita ”zonă a morții”, un sector de până la 20 de kilometri lungime, controlat în mare parte de dronele inamice. În acest „Killzone” nu există posibilitatea de a ajunge la poziție cu un vehicul sau de a fi evacuat în caz de rănire. Aprovizionarea cu muniție și provizii este întreruptă constant.

Toate acestea au devenit realitate cotidiană de-a lungul liniei frontului în cei patru ani de război total al Rusiei împotriva Ucrainei.

2022: Haos, război terestru și arme occidentale

Când soldații își amintesc de începutul războiului ruso-ucrainean, vorbesc despre numeroșii voluntari și cozile lungi din fața centrelor de înrolare. Astăzi, acest lucru pare de neimaginat. ”Am putut merge în armată abia în septembrie 2022”, povestește Oleksandr Kașaba, poreclit ”Plasma”. Avea atunci 22 de ani, devenea comandant al unui pluton de artilerie antiaeriană și a trecut ulterior la comanda unuia de mitraliere.

La început, pe front domnea haosul, își amintește Stanislav Koțerha, comandant adjunct al unui batalion de drone. La începutul lui 2022 își încheiase pregătirea ca soldat de apărare antiaeriană și, la scurt timp, a fost transferat la infanterie. ”Existau multe unități, dar nu exista comunicare”, își amintește. Ulterior, linia frontului s-a stabilizat. ”Apoi a început un adevărat război terestru, în care infanteria, tancurile, artileria și forțele aeriene erau principalele mijloace. Un război clasic, așa cum îl știm din cărți”, explică militarul.

În același an, lansatoarele de rachete străine, inclusiv de tip Himars, au schimbat decisiv regulile, consideră Vladislav Urubkov, de la fundația ”Întoarce-te viu”, care echipează armata ucraineană cu vehicule, lansatoare de grenade și organizează proiecte educaționale. ”Himars au avut un impact major asupra succesului contraofensivei din Harkiv”, subliniază Urubkov, care între timp a părăsit armata.

2023: Drone și contraofensivă

În anul următor, armata a început să utilizeze pe scară largă quadcopterul chinezesc Mavic. Inițial pentru recunoaștere aeriană, dar curând și ca dronă de atac care aruncă explozibili. Ulterior au fost introduse și drone kamikaze.

Din vara lui 2023, aceste drone sunt folosite masiv de ambele părți. ”Am avut norocul să servesc în infanterie înainte ca dronele să domine”, spune Oleksandr Kașaba. Din cauza acestei evoluții, aproape tot ceea ce făcea atunci nu mai este acum posibil pe câmpul de luptă. În timpul contraofensivei, Kașaba opera cu o mitralieră de calibru mare, de producție americană, la doar un kilometru și jumătate de pozițiile rusești. Parcurgea distanțe mari în teren deschis și se ocupa de logistică într-un vehicul blindat. Transporta muniție și provizii, schimba personalul și evacua oameni.

La acea vreme, răniții erau transportați patru kilometri cu un vehicul blindat până la o echipă de evacuare. De acolo, erau duși mai departe, într-un vehicul neblindat, la un punct de stabilizare din spatele frontului.

Din cauza extinderii zonei morții, acest lucru nu mai este posibil astăzi. ”Atunci, răniții ajungeau la noi în câteva ore. Acum durează zile”, explică sanitara cu indicativul ”Kașan”, care face parte dintr-o echipă de evacuare.

2024: Transformarea liniei frontului

În februarie 2024, rușii au început să avanseze rapid în regiunea Donețk. Exact atunci s-a simțit lipsa de soldați pe front, își amintește Oleksandr Kașaba, transferat la cartierul general din cauza unor răni.

În același timp, a continuat dezvoltarea dronelor. Armata ucraineană a folosit în premieră hexacoptere, atât pentru lovirea țintelor și plasarea de mine la distanțe mai mari, cât și în scopuri logistice. În paralel, au fost dezvoltate mijloace de război electronic.

Dronele kamikaze au schimbat fundamental războiul. ”Cel mai mare salt de dezvoltare a avut loc la sfârșitul lui 2023 și începutul lui 2024, când livrările de obuze de artilerie occidentale au întârziat”, își amintește Vladislav Urubkov. În timpul luptelor pentru Avdiivka, ucrainenii au folosit drone FPV împotriva rușilor, care le erau superiori la artilerie.

Pentru Stanislav Koțerha, dezvoltarea FPV nu este atât o consecință a ”lipsei de muniție”, cât a eficienței și costurilor relativ reduse ale dronelor kamikaze.

Ambele părți au utilizat simultan, la scară largă, drone de atac. ”Unitățile de pe front au trebuit să se adapteze, să sape poziții, să le camufleze și să le protejeze de drone. Tehnica a trebuit mutată mai departe de linia frontului. La începutul războiului, un tanc se afla la trei kilometri de linie; din 2024 trebuie să fie la zece până la cincisprezece kilometri. Raza muniției ieftine și precise a crescut”, explică Koțerha. În consecință, infanteriștii trebuie să se ascundă sub pământ și pot observa mai puțin. Astfel, ”inamicul s-a infiltrat în grupuri mici”, spune soldatul.

2025: Operațiunea Kursk și roboți tereștri

Vara lui 2024 a fost marcată de începutul ofensivei din Kursk. Armata ucraineană a înaintat rapid pe teritoriul Federației Ruse, dar nu și-a putut menține pozițiile. În primăvara lui 2025, operațiunea s-a încheiat.

Unul dintre motivele succesului contraofensivei ruse a fost utilizarea dronelor cu fibră optică, insensibile la bruiajul electronic. ”La un moment dat, rușii au început să atace cu aceste drone fiecare vehicul care mergea spre Kursk”, spune ”Kașan”. ”Circulam noaptea și era înfricoșător, pentru că nu ai nicio posibilitate să contracarezi astfel de drone”.

În același timp, sanitara a observat că numărul răniților a scăzut. ”În 2024, în zona Avdiivka, au fost zile în care primeam până la două sute de răniți. Apoi numărul a scăzut semnificativ. Principala problemă este zona morții, care în unele locuri are 20–25 de kilometri lățime. A devenit mai mare prin utilizarea tehnologiei. Acum se poate ucide mai precis. Asta îngreunează evacuarea răniților grav”, explică sanitara.

Între timp, medicii militari îi consiliază pe răniți prin conexiune video direct în pozițiile lor și le trimit medicamente cu drone. Astfel, soldații cu amputații și hemoragii pot supraviețui chiar și atunci când evacuarea nu este posibilă timp de săptămâni. Pentru evacuarea răniților sunt utilizați acum și roboți tereștri. Aceștia sunt folosiți și pentru aprovizionarea pozițiilor și sunt echipați cu mitraliere.

O evoluție observată de armată anul trecut este încercarea părților de a-și ”scoate ochii” reciproc, adică de a doborî dronele de recunoaștere. În acest scop, Ucraina lucrează activ la drone de interceptare. La început s-au ocupat de acest lucru voluntarii, însă între timp Ucraina a dezvoltat o infrastructură întreagă, spune Vladislav Urubkov de la fundația „Întoarce-te viu”. ”Este o reacție la extinderea masivă a producției de drone de recunoaștere de către ruși”.

2026: Așteptări

Din perspectiva lui Urubkov, cel mai important eveniment la începutul anului 2026 este deconectarea trupelor ruse de la terminalele Starlink, pe care le foloseau pentru coordonarea unităților și controlul dronelor. ”Avantajul nostru era utilizarea Starlink”, spune reprezentantul fundației, subliniind că rușii găsiseră între timp o modalitate de a utiliza rețeaua satelitară. ”Ceea ce putem face pe front datorită Starlink, sperăm că rușii nu vor mai putea face.”

Urubkov speră, de asemenea, că dezvoltarea tehnologică va continua: ”În aceste condiții, oamenii de pe front devin tot mai vulnerabili. Ne aflăm într-o poziție strategică defensivă. Cu puține excepții, acest război este o ofensivă strategică a inamicului, care preia inițiativa. Munca noastră este în principal defensivă. Aș vrea să schimb asta”.

Oleksandr Kașaba nu crede, însă, că evoluția tehnologică va mai influența decisiv cursul războiului: ”Cred că toate schimbările tehnologice semnificative au avut deja loc, iar evoluția războiului depinde acum de cine rămâne primul fără soldați capabili să lupte în condițiile unei dominații totale a dronelor kamikaze”.