În primul rînd am remarcat că posibilii participanţi la o nouă formulă de guvernare nu doresc să intre într-o aventură de scurtă durată. UDMR, de exemplu, care ar fi un partener posibil al PD-L într-o altă majoritate, nu este de acord cu schimbarea guvernului pînă la alegeri. Este un indiciu important întrucît PD-L a testat intenţiile Uniunii Democrate a Maghiarilor şi a găsit disponibilităţi de colaborare, dar numai într-o variantă durabilă. De fapt UDMR este preocupată mai ales de direcţia pe care preşedintele Traian Băsescu intenţionează să o dea relaţiilor cu maghiarii şi care în ultima vreme s-au deteriorat foarte mult. UDMR a propus şi un candidat propriu în aceste alegeri prezidenţiale, în persoana tînărului politician Kelemen Hunor care va avea tocmai rolul de a-şi negocia voturile în al doilea tur de scrutin.

Liberalii, de asemenea, nu refuză din principiu o revenire la guvernare, dar nu pot renunţa tocmai acum la avantajul de a fi în opoziţie. O alianţă cu PD-L înainte de alegeri ar echivala cu o capitulare în faţa actualului preşedinte, Traian Băsescu, iar cît priveşte PSD, este limpede că principalul adversar al lui Crin Antonescu în primul tur este Mircea Geoană.

În aceste împrejurări, o rupere a coaliţiei înainte de alegeri ar duce la un guvern minoritar PD-L, care ar trebui, oricum, să fie consolidat după alegeri. Presa a publicat, din surse ale PSD, un scenariu potrivit căruia PD-L încearcă în eventualitatea schimbării guvernului să racoleze parlamentari social-democraţi, dar este puţin probabil ca acest lucru să se întîmple cu adevărat.

Iată motivele pentru care declaraţiile belicoase din ultima vreme ar trebui luate cu măsură. Oricît de dificilă ar fi coabitarea dintre PD-L şi PSD, cele două partide sînt constrînse să rămînă deocamdată împreună. Iar după alegeri, indiferent de rezultat, o soluţie raţională pentru politica românească ar fi alegerile anticipate.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz