El însuși provenit dintr-o familie demnă, cu mulți ani de pușcărie comunistă, Gherasim l-a însoțit pe Senior în momente de criză ale istoriei recente, a învățat de la el și l-a urmat în principii și valori, încercând să le impună în Parlament când era deputat ales pe listele CDR: „Mi-a schimbat cu totul destinul”, spunea.

Ilie Lazăr - bunicul lui Ionuț Andrei Gherasim, a făcut 17 ani și 4 luni de închisoare pe vremea comuniștilor Soția lui, Mara Lazăr, a fost încarcerată două zile doar fiindcă îi era soție Ioan Gherasim - tatăl lui Ionuț Andrei Gherasim, a făcut 18 ani de detenție Lia Lazăr - mama lui Ionuț Andrei Gherasim, fiica lui Ilie Lazăr, a făcut 2 ani de pușcărie

Brîndușa Armanca: Aș vrea să vorbim astăzi despre lumea prezentă prin ochii și învățăturile Seniorului Coposu. Aș vrea să vă imaginați, pentru că i-ați stat alături multă vreme, cum ar analiza domnul Coposu ce se întâmplă astăzi în politica românească, căreia el i-a dat o direcție clară, dar n-a fost urmată.

Ionuț Andrei Gherasim: Corneliu Coposu a fost primul lider politic al României care pe data de 29 ianuarie 1990 a vorbit despre adevăratele proiecte de țară ale României. La vremea respectivă, primul proiect era integrarea în structurile euroatlantice. Corneliu Coposu a declarat acest lucru într-un interviu dat atunci în Studioul 4 al Televiziunii Române. Inițial i s-a spus că va fi în direct. După aceea, i s-a promis că va fi prima știre la Jurnalul de Actualități de seară, dar până în ziua de azi, după 35 de ani, acest interviu nu mai este de găsit.

„Blestemul României ar fi ca peste 20-25 de ani, și pe stânga, și pe dreapta să fie același FSN”

Corneliu Coposu a dat o lecție atunci. Am fost în acel studio alături de domnia sa și a dat o lecție de ceea ce înseamnă gândire politică, ce îi trebuie României, ce trebuie România să facă pentru a ieși din marasmul celor 45 de ani de întuneric comunist. Din păcate, în următorii ani, vorbele sale din aprilie 1990, când spunea „blestemul României ar fi ca peste 20-25 de ani și pe stânga și pe dreapta să fie același FSN”, se adeveresc.

Uitându-ne la ceea ce se întâmplă acum, uitându-ne la alianțele care sunt făcute acum, cu siguranță domnul Coposu, la fel ca și Iuliu Maniu, un vizionar, nu și-ar fi pierdut speranța. Nici noi nu avem voie, în 2024, să ne pierdem speranța că principiile și valorile și spiritul acestor oameni în viața politică vor reveni. Eu sunt convins că mai devreme sau mai târziu, ideile pe care acești doi titani ai istoriei, ai politicii din România le-au apărat cu prețul vieților, vor reuși în România. Ei sunt un exemplu, dar ce înseamnă să fii exemplu? Să te sacrifici pentru ceilalți, să ai credință în Dumnezeu și ideile pe care le transmiți să fie apărate de toți ceilalți aflați alături de tine.

Ruptura de Ion Iliescu

Brîndușa Armanca: În testamentul său, Corneliu Coposu mulțumea părinților săi că l-au învățat să deosebească binele de rău și mai spunea că că detestă ipocrizia, minciuna, trădarea. Ce facem cu aceste valori morale care, la ora aceasta, par să nu mai conteze, și mai ales nu sunt criterii în politică?

Ionuț Andrei Gherasim: Domnul Coposu avea o diplomație extraordinară și spunea în felul următor: fără o relație corectă cu adversarii nu poți obține ceva bun pentru țară. Spunea că trebuie să stai de vorbă cu ei, dar în niciun caz să nu negociezi principiile. Nici Maniu, nici Corneliu Coposu nu i-au considerat pe cei care gândeau altfel decât ei dușmani, așa cum, din păcate se întâmplă la ora actuală și se întâmpla și înainte. La ora actuală, cred că aceste valori apărate de Corneliu Coposu pot să recâștige teren atâta timp cât există un echilibru în discuțiile pe care le ai cu cei care decid. O să vă mirați, dar domnul Coposu a avut o relație corectă cu Virgil Măgureanu, deși știa că Virgil Măgureanu a fost cel care a instrumentat nebuniile de pe 15 iunie (15 iunie 1990 – Mineriada, n.red.), și pe cea din 1 decembrie 1990 (la Adunarea populară de 1 Decembrie 1990 de la Alba Iulia, Corneliu Coposu a fost huiduit de oamenii FSN n.red.), el a reușit să stea de vorbă cu Măgureanu. Cu un singur om nu a mai stat însă la masă, cu Ion Iliescu.

Testamentul lui Coposu: „Politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate”

Brîndușa Armanca: Când s-a despărțit definitiv de Ion Iliescu?

Ionuț Andrei Gherasim: Ion Iliescu l-a jignit în mod personal și l-a jignit nu numai pe el, ci i-a jignit și familia. Deși a existat o ruptură, domnul Coposu a ținut ca prietenii săi și colegii de partid să aibă o relație corectă cu Frontul Salvării Naționale. Dar a spus că la întâlnirile lui Ion Iliescu nu va participa. Aici e ceva important de spus: până pe 23 ianuarie 1990, momentul în care Frontul Salvării Naționale a anunțat că se va transforma în partid politic, Corneliu Coposu de șase ori i-a cerut lui Ion Iliescu să nu facă această mare prostie să înscrie Frontul Salvării Naționale la partide. Și Ion Iliescu l-a mințit de fiecare dată că nu o va face.

La un moment dat, Seniorul îl sfătuise chiar, dacă nu vrea să se înscrie în PNL, ar putea să se înscrie în Partidul Social-Democrat Român (PSDR) al lui Sergiu Cunescu, a nu se confunda cu Partidul Democrației Sociale (PDSR) al lui Iliescu. Sau chiar în Partidul Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚ-CD), „dacă nu călcați în picoare democrația”, a condiționat Seniorul. Iliescu l-a mințit la fel cum l-a mințit și Petre Roman. Pentru că Seniorul Coposu, în momentul în care se uita în ochii interlocutorului și întindea mâna, spunea: „Eu am fost învățat de Iuliu Maniu că asta e cel mai important, cuvântul dat. Dacă vă dați cuvântul de onoare, eu vă cred”. Și bineînțeles că toți l-au mințit. Absolut toți l-au mințit. Se aștepta la asta? Bineînțeles că se aștepta.

Brîndușa Armanca: Adică nu era naiv…

Ionuț Andrei Gherasim: Nu, nu era naiv, în niciun caz. Multă lume l-a considerat pe Maniu naiv și foarte slab politician, i s-a reproșat, de exemplu, că n-a preluat el guvernul la 23 august 1944 etc. Ce a răspuns Maniu? A spus că nu poate să fie prim-ministrul unei țări ciuntite. La fel și Corneliu Coposu, care nu a dorit să fie nici președinte, nici să dețină putere. El a spus următorul lucru: „Pe mine nu mă interesează să fiu președinte (partidul îi cerea să candideze ca președinte), pentru că eu sunt monarhist și n-am să oblig pe nimeni în partidul meu să adopte ideile mele”. Bineînțeles că PNȚ-CD în proporție de peste 80% era monarhist la vremea respectivă, dar el a arătat tuturor ce înseamnă să nu vrei puterea, dar să faci în așa fel încât altcineva, e vorba de Emil Constantinescu, să câștige alegerile.

Brîndușa Armanca: Cum s-a făcut posibilă alegerea ca președinte a lui Emil Constantinescu ?

Ionuț Andrei Gherasim: Constantinescu câștigat datorită lui Corneliu Coposu, fără discuție. Dacă nu era Corneliu Coposu, care să-l învețe pe Emil Constantinescu multe lucruri, el nu câștiga. Prima dată când a fost desemnat Emil Constantinescu candidat la președinție din partea Convenției Democrate, seara, acasă la Corneliu Coposu, a existat următoarea discuție la care am asistat: „Domnule, în cazul în care veți fi ales președinte al României, vă rog frumos să îmi promiteți că veți face toate demersurile legale pentru ca majestatea sa, Regele Mihai al României, să revină pe tronul României’”. Emil Constantinescu a îngenunchiat și a spus: ”Vă jur, domnule președinte!”. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Ioan Gherasim tatăl: „Voi trebuie să știți”

Brîndușa Armanca: În momentul în care ați ajuns în preajma lui Corneliu Coposu, erați tânăr, în ce măsură această apropiere v-a schimbat viața?

Ionuț Andrei Gherasim: Total. Și aici trebuie menționat că fac parte totuși dintr-o familie care a făcut istorie. Bunicul meu, cel mai important membru al familiei noastre, a fost primul ofițer român care, după 174 de ani de dominație habsburgică, a pus steagul României în noiembrie 1918 pe primăria din Cernăuți, înaintea venirii armatei române. Ilie Lazăr, de el e vorba, a fost cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii de la Alba Iulia dintre cei 1228. Dar și părinții mei, pentru că tata a făcut foarte mulți ani de pușcărie, și mama și bunica mea au fost parte din această istorie. De aceea eu sunt din acei poate 1% tineri crescuți în vremea dictaturii care știau adevărata istorie.

Și pe vremea când eram foarte mic, mama asculta Europa Liberă, Vocea Americii, BBC, iar pe 31 decembrie, de fiecare dată când Majestatea sa transmitea mesajul, mă trăgea să-l ascult. Spunea: „Vino, vino, că vorbește Mihăiță”. Mihăiță pentru mine era un prieten cu care trebuia să mă joc.

Brîndușa Armanca: La ce vârstă ați aflat de tragediile trăite de familie în vremea comunismului?

Ionuț Andrei Gherasim: Când am crescut, când am împlinit vârsta de 14 ani, tata care interioriza foarte mult și nu prea vorbea despre „re-educarea” de la Pitești (Între 1949-1952 la închisoarea Pitești s-a făcut un experiment dur de spălare a creierelor deținuților politici, n.red.) a început să-mi povestească cu adevărat Piteștiul și celelalte pușcării și toate nenorocile. A spus „voi trebuie să știți’’. Și nu numai despre familia mea, dar și despre alte familii de foști deținuți. La familia Boilă de la Cluj, nepoți ai lui Iuliu Maniu, eu fiind clujean acolo ne întâlneam și povesteam. Părinții noștri erau după aceea chemați sistematic la Securitate, să dea declarații despre ce discutam între noi, dar nimănui nu-i păsa, pentru că toți părinții și bunicii noștri aveau un curaj extraordinar.

Tata a început să-mi povestească de Pitești, de Aiud, de Gherla, mama îmi povestea de Râmnicu Sărat, despre cum îl bătea maiorul Vișinescu pe „tata Ilie” (Ilie Lazăr, bunicul lui Ionuț Gherasim n.red.), sau îmi povestea de Coposu. Nu trebuie uitat că, în acea perioadă, Corneliu Coposu venea la Cluj și vizita două familii: familia Boilă și familia Gherasim. Și atunci erau ai mei chemați la Securitate, erau chemați la Securitate, se știa deja. Eram foarte tânăr atunci și ce m-a fascinat la prima mea întâlnire cu Corneliu Coposu, era că fuma enorm. Îi spuneam „nenea Puiu”.

Coposu: „Mișună de securiști în jurul meu”

Brîndușa Armanca: Deci spuneți că întâlnirea cu Seniorul v-a schimbat destinul…

Ionuț Andrei Gherasim: În primul rând mi-a schimbat destinul pentru că, stând la Cluj, nu-mi imaginam niciodată că voi merge la București. Am ajuns la București pe data de 26 decembrie 1989, în urma unui telefon pe care domnul președinte l-a dat. A vorbit cu mama, pe care o știa dinainte de 1946 și i-a spus: „Am nevoie să vină Ionuț alături de mine pentru că mișună de securiști în jurul meu și am nevoie de un suflet pur pe care să-l cresc”.

Când am ajuns la București, nu știam cu ce se mănâncă. Șef de cabinet mi se părea ceva foarte înalt, așa, secretar personal suna mai bine. Și am fost alături de domnia sa până am plecat la studii in Franța, în aprilie 1991.

Am trăit în acei ani niște momente care m-au schimbat teribil din toate punctele de vedere și momentul care mi-a rămas întipărit a fost ziua de 29 ianuarie 1990, zi în care, sincer, mi-am văzut moartea cu ochii.

Brîndușa Armanca: Ce s-a întâmplat atunci, pe 28-29 ianuarie 1990? Să reamintim pentru cei care ori au uitat, ori nici n-au aflat.

Ionuț Andrei Gherasim: Cum vă spuneam înainte, pe 23 ianuarie, Frontul Salvării Naționale a anunțat că se va transforma în partid politic. Practic, în minutele următoare, Corneliu Coposu a făcut două lucruri, a pus mâna pe telefon, a vorbit și cu Radu Câmpeanu (președintele PNL n.red.), și cu Sergiu Cunescu (Președintele PSDR n.red.) și a spus foarte clar: împreună cu PNȚ, cele trei partide trebuie să facă un miting împotriva acestei transformări a Frontului Salvării Naționale în partid politic. Manifestarea a fost stabilită pentru data de 28 ianuarie, duminică și a fost practic primul miting politic din România de după evenimentele din decembrie ’89. Am mers împreună cu un coleg al meu la Primăria Capitalei și am depus cererea oficială pentru acel miting. Și spun acest lucru fiindcă e important. De ce?

Pentru că în ultimii 35 de ani, tot timpul s-a spus că partidele politice PNȚ, PNL și PSDR au încercat atunci să dea o lovitură de stat. Păi, dai o lovitură de stat în momentul în care depui o cerere oficială la Primăria Capitalei care ți se și acceptă? Mitingul s-a ținut, au venit aproximativ 200.000 de oameni, totul s-a desfășurat pașnic. După ora 14 după-masă, Dan Iosif a adus contra-manifestația. Atunci au murit oameni tineri, iar seara au trebuit să ne scoată cu tancheta de acolo până la locuința domnului Coposu din Piața Unirii.

Citiți interviul integral pe Presshub.ro.