Un corespondent care călătorește cu delegația președintelui SUA trebuie să urmeze un sfat simplu: să doarmă și să mănânce oricând apucă. "Nu știi niciodată când vei avea următoarea ocazie", îmi explică un coleg care a călătorit deja cu Barack Obama. Îmi propun să-i urmez sfatul. Dar ne dăm seama cu toții că prima călătorie în străinătate a lui Donald Trump va fi și mai dificilă.  

Lista destinațiilor e lungă: de la Riad la Ierusalim, Betleem, Roma, Bruxelles și, în final, Taormina, departe de problemele cu care se confruntă Trump acasă. Președintele e mereu pe fugă și a ales un program extrem de ambițios, deși nu-i place, de fapt, să călătorească. Pare dependent de apreciere, încurajări și poze frumoase. Mereu la mijloc sunt angajații săi pentru comunicarea cu presa și noi, corespondenții stresați. 

Strălucirea Arabiei Saudite

Când ajungem la Riad, după un zbor de 16 ore, în toiul nopții, reprezentanții Casei Albe nu ne prea lasă să dormim. Cine vrea să fie prezent când Regele Salman îl salută oficial pe Trump, trebuie să fie gata de plecare la 6 dimineața. Întâi așteptăm multă vreme la aeroport, apoi urmează într-adevăr o ceremonie pompoasă, pe gustul lui Trump. Noi ne-am dori însă un "briefing" legat de conținutul călătoriei.

La scurt timp înainte de discursul lui Trump la Riad, primim câteva pasaje prin e-mail. E un discurs puternic, bazat pe principiile unei politici externe noi - conform sloganului America First, un discurs mai împăciuitor decât declarațiile mai vechi ale lui Trump în legătură cu musulmanii. Președintele se abate însă în câteva locuri de la varianta scrisă a discursului - din greșeală, ni s-a spus mai tărziu.

În repetate rânduri a vorbit despre terorismul "islamic", nu "islamist": o diferență mică, dar semnificativă. Când noi, jurnaliștii, am tematizat acest aspect în relatările noastre - la DW, la Washington Post și în alte instituții media - am avut deja presentimentul că vor exista urmări concrete. Iar înainte de următorul discurs important - de data aceasta la Ierusalim - nu am avut acces la fragmente din varianta scrisă a discursului.

Un pupitru gol

Îi asaltăm mereu cu întrebări pe purtătorii de cuvânt ai președintelui, îi rugăm de nenumărate ori să ne ofere mai multe informații. Dar pupitrul cu drapelul american, prezent la fiecare destinație a călătoriei oficiale, rămâne de obicei gol. Ți se face milă de echipa de presă a lui Trump, care pare, uneori, să fugă de toată lumea. 

Sigur că există conferințe de presă, spre exemplu cu secretarul de stat Rex Tillerson. Din când în când mai avem parte de un "briefing" cu purtătorul de cuvânt Sean Spicer sau de o discuție cu consilierii lui Trump pe politică externă și de securitate. Dar pentru întrebările noastre nu rămâne decât puțin timp - sau uneori chiar deloc. Iar președintele nici măcar nu ne oferă ocazia să-i punem vreo întrebare.

Un președinte imprevizibil

Trump e imprevizibil, îmi spun colegii americani, mulți dintre ei veritabili veterani ai Casei Albe. La scurt timp înainte de vizita oficială a președintelui la Bruxelles, ziarul New York Times scrie că Trump va sublinia fără echivoc solidaritatea dintre aliații NATO - citând un consilier important. În final, președintele nu face însă o astfel de declarație, ci vorbește despre costurile ridicate ale Alianței pentru contribuabilii americani. 

Autorul articolului din New York Times stă lângă mine și se albește la față. E vorba, oare, de o inducere în eroare a jurnaliștilor sau de o schimbare de opinie? "Măcar ai menționat în articolul tău că președintele își schimbă adesea părerile și discursurile în ultimul moment", i-am spus colegului cu admirație. "Slavă Domnului că am adăugat acest pasaj în articol”, răspunde jurnalistul american ușurat. 

Dorința de a obține răspunsuri

La scurt timp mai târziu suntem din nou în drum spre aeroport. Nu există niciun control de securitate, nu trebuie să scoatem pașapoartele. Autobuzul merge direct de la sediul central al NATO la aeroport. Unii dintre jurnaliști călătoresc la bordul avionului prezidențial Air Force One, în timp ce alții zboară cu un avion al companiei Delta. Există echipe diferite, care participă la diverse întruniri ale președintelui și le furnizează și celorlalți colegi informații, citate și impresii noi. Desigur, fiecare dintre noi își dorește și se străduiește să participe la cât mai multe întruniri și evenimente. 

Există multe voci critice: trebuie să avem acces la președinte, au declarat și membrii asociației corespondenților din Casa Albă. Și totuși, nimeni dintre cei prezenți nu ar fi renunțat la călătoria alături de Trump. Aceasta ne-a oferit impresii inedite în ceea ce privește administrația lui Trump, așteptările și lipsurile ei, dar și incapacitatea ei clară de a face față criticilor.    

Există și momente în care ne cuibărim obosiți în scaunul din avionul de presă și auzim dintr-o dată o voce prietenoasă: "Am impresia că aveți nevoie de o porție specială de energie”, îmi spune o stewardesă și îmi oferă un platou întreg de dulciuri. Iar colegul din rândul de dinaintea mea spune încet: "Președintele trebuie să susțină o conferință de presă la sfârșitul călătoriei."

Autoare: Alexandra von Nahmen (das)