După o zi lungă de lucru în octombrie 1960, Heinz Brandt și un coleg de-al lui s-au decis să meargă într-un bar din Charlottenburg. În acest cartier din vestul Berlinului, Brandt s-a întâlnit cu Eva Walter. Întâlnirea nu a fost întâmplătoare: atât tânăra femeie, cât și colegul de serviciu sunt colaboratori neoficiali ai Stasi, poliția secretă din RDG.

Planul lor: prinderea lui Brandt, un fost membru al Partidului Socialist German al Unității (SED), adică partidul de stat din RDG, și aducerea lui înapoi în Berlinul de Est. După un an și jumătate, Stasi își îndeplinește obiectivul: Brandt este drogat în locuința lui Walter și este dus în închisoarea Hohenschönhausen aflată în partea comunistă a Berlinului.

Hartă a oraşului marca Stasi

La peste 50 de ani mai târziu, fosta închisoare este acum "Memorialul Berlin-Hohenschönhausen", unde s-a deschis expoziția "Stasi la Berlin", care va putea fi vizitată până pe 31 martie 2020. Expoziția prezintă povești precum cea a lui Brandt – și arată o hartă cu mii de adrese folosite de Stasi la Berlin. Expoziția este rezultatul a doi ani și jumătate de cercetări, inclusiv prelucrarea a peste 10.000 de pagini din dosarele oficiale.

"Suntem primii care am făcut o astfel de hartă. Înainte, nici măcar locuințele oficiale ale Stasi nu erau marcate", spune Jochen Krüger, unul din cei trei cercetători implicați în proiect. "A trebuit să găsim adresele pentru fiecare locuință în parte. În Berlinul de Vest nu am putut găsi aceste adrese, pentru că dosarele fuseseră distruse de Stasi."

Mii de locuinţe

Ministerul pentru Securitatea Statului, pe scurt Stasi, a fost înființat în 1950 de SED sub îndrumarea directă a poliției secrete din URSS. Stasi a funcționat ca poliție internă, organizație secretă, autoritate de investigație și serviciu de informații. A ajutat partidul de guvernământ cu mână de fier pentru a rămâne mereu la putere și a reprimat orice urmă de comportament "subversiv". În acest sens, Stasi s-a infiltrat în absolut toate aspectele vieții sociale din RDG, cu ajutorul unui aparat imens de angajați și colaboratori neoficiali. Stasi a distrus reputații, a izolat oameni și a sprijinit actele de trădare între prieteni și chiar membrii aceleiași familii.

La data dizolvării sale, în ianuarie 1990, Stasi avea 91.000 de funcționari – doar în Berlin cam 40.000. Numărul colaboratorilor neoficiali plătiți se ridica la 180.000, deci cam fiecare al 90-lea cetățean din RDG era informator al Stasi.

La Berlin, poliția secretă redegistă dispunea de cel puțin 4200 de locuri de operare, între care 3459 de locuințe private și case, unde angajații se întâlneau cu agenți secreți; în plus, Stasi mai avea 285 de birouri oficiale, 18 ateliere, închisori și o infrastructură tehnică de invidiat. Doar în Strada Oderberger din cartierul Prenzlauer Berg se găseau 11 locuințe conspirative.

Cercetătorul Krüger explică dificultatea găsirii acestor adrese, care erau schimbate regulat. "Exista o listă cu locuințe conspirative, dar nu știam exact când fuseseră folosite acestea. De aceea ne-am decis să analizăm doar locurile de operare din anii 1988 și 1989. Toate datele au fost verificate din două surse, pentru că până și angajații Stasi făceau greșeli", mai spune cercetătorul.

O plimbare pe tabletă

Pe baza resurselor disponibile - documente, fotografii, materiale video și audio – memorialul Berlin-Hohenschönhausen a creat un spațiu multimedia în care vizitatorii se pot plimba, pe 160 de metri pătrați, într-o imagine virtuală din aer a Berlinului și verifica, cu ajutorul unei tablete, locurile folosite de Stasi la operațiunile sale.

Înainte de ridicarea Zidului Berlinului, în 1961, răpirile unor disidenți precum Heinz Brandt din partea vestică a orașului erau la ordinea zilei. Există înregistrări privind peste 400 de astfel de cazuri.

Disidenţii erau urmăriţi şi spionaţi

Ulterior, poliția secretă a dezvoltat strategii mai "moi", precum spionajul și recrutarea de informatori din rândul politicienilor și administrației din Berlinul de Vest. "Stasi se descurca foarte bine în vestul Berlinului, dar trebuia să își adapteze acțiunile la contraspionajul și poliția de acolo. De aceea a operat cu maximă prudență", spune Jens Gieseke, expert Stasi la Centrul pentru Istorie Contemporană din Potsdam.

Disidenții din Berlinul de Vest nu erau însă în afara ariei de acțiune a Stasi. "Stasi dorea să împiedice orice fel de opoziție. I-a urmărit pe disidenți și de partea cealaltă a Zidului. A infiltrat agenți în mediul privat și profesional al disidenților, i-a șantajat și le-a făcut probleme de toate tipurile", explică Jochen Staadt, politolog la Universitatea Liberă din Berlin.

Marea interceptare a duşmanului de clasă

Stasi dorea să știe totul despre Berlinul de Vest. "Organizația era capabilă să intercepteze convorbiri telefonice, atunci când cunoștea numerele de telefon. Au fost înregistrate inclusiv convorbiri între poliția vest-berlineză și autoritățile din RFG", adaugă Staadt. La sfârșitul anilor 1980, potrivit memorialului Berlin-Hohenschönhausen, existau 25 de stații de supraveghere în Berlin care înregistrau convorbiri telefonice. Zilnic, erau interceptate până la 600 de astfel de apeluri telefonice.

Unul din obiectivele operațiunilor Stasi în Berlinul de Vest și în RFG în general era strângerea de date despre politicieni, partide și reprezentanți guvernamentali care aveau legătură cu acțiuni în RDG. "Doreau să știe în avans ce plănuiește și ce face RFG, mai ales în contextul negocierilor dintre cele două țări", spune Staadt.

O lucrativă industrie a spionajului

Dar prezența masivă a Stasi în Berlinul de Vest avea și motive economice. Mulți spioni au avut acces la institute de cercetare industrială. "Strângeau informații și le foloseau pe ascuns în industria est-germană. Au economisit mulți bani prin furtul de tehnologie", arată Staadt.

Poliția secretă din RDG s-a infiltrat în toate aspectele vieții private a cetățenilor est-germani, i-a spionat, le-a ascultat telefoanele, le-a citit corespondența. Dar puțini în Berlinul de Vest și-au putut imagina ce acces extins avea Stasi și la partea de oraș controlată de Franța, SUA și Marea Britanie.

Agenţi la cele mai înalte nivele

În timpul Războiului Rece, o firmă din Germania de Est a operat foarte vizitata grădină zoologică Bahnhof Zoo din vestul Berlinului. Iar Stasi a avut grijă ca la ghișee să se afle agenții săi. Aceștia puteau folosi chiar un anumit punct de acces de la gara din Berlin.

Agenți secreți ai Stasi au ocupat cu timpul poziții importante din RFG. "Günter Guillaume avea chiar acces la cancelaria federală. Spionul cel mai important a fost Rainer Rupp, care lucra la cartierul general al NATO de la Bruxelles, de unde trimitea RDG sute de documente secrete", își amintește Gieseke.

Dispuşi la orice

Prezența masivă a Stasi în partea vestică a Berlinului avea legătură și cu planurile conducerii est-germane de a prelua cu ajutorul forței militare controlul în Berlinul de Vest. Existau detalii cu locurile care ar fi urmat să fie atacate primele, precum poduri, gări și aeroporturi. "Ultimul plan de acest fel pe care l-am găsit era din anul 1987", spune Jochen Staadt.

Stasi avea pregătită inclusiv o listă cu liderii politici, polițiștii, jurnaliștii și funcționarii care ar fi urmat să fie arestați în urma invaziei din Est. Împlinirea a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului arată însă cât de spectaculos au eșuat planurile comuniștilor redegiști.