Mulți ucraineni sunt încredințați că aderarea țării lor la UE ar fi și în interesul Europei. Însă e mult până departe, nu doar pentru ei, ci și pentru moldoveni și georgieni, avertizează cotidianul german TAZ.  

Născută recent, speranța aderării la Uniunea Europeană a început să se vadă, merge deja de-a bușilea și gângurește energic, dar calea ei spre înfăptuire este încă lungă, pare să sugereze analiza publicată vineri, 26 aprilie 2024, de TAZ. Între năzuințele populației, neputințele politice și caracteristicile aparent imuabile ale problemelor din țările candidate, încape însă și un dram de optimism?

Incursiunea TAZ în cele trei țări candidate la aderarea europeană începe cu o vizită în Ucraina, mai precis la Odesa. Aici, unde ”atacurile rusești s-au intensificat, mai ales pe timpul nopții, perturbând bioritmul oamenilor nevoiți să se ascundă în adăposturi”, Anastasia Simenova, autoarea relatării despre Ucraina, a stat de vorbă cu soldatul Alexei, fost angajat la televiziune, care s-a înrolat în armată în martie 2022. Cei doi aleg să poarte conversația într-o cafenea situată chiar în centrul Odesei. ”E o zi luminoasă, oamenii au ieșit la plimbare, iar războiul pare departe. Însă doar până la următorul raid aerian”. 

Alexei este convins că ”Ucraina merită să adere la UE, fiind o țară care face deja parte din Europa, atât din punct de vedere teritorial, cât și mental”. Ucraina are multe de oferit Europei, spune soldatul, indicând reforme și inovații în sectorul digital. ”Apoi, în ceea ce privește potențialul militar-industrial, Ucraina are o experiență enormă în domeniul războiului. Trebuie, deci, să ne unim", spune Alexei. 

”Statutul de membră a UE ar garanta pacea nu doar pentru țara mea, ci și pentru Europa”, mai spune bărbatul ucrainean, mărturisind că este încercat de ”furie și resentimente”, dar că s-a obișnuit cu războiul, care a devenit și care va rămâne parte din el. 

”Lucrurile arată rău pentru Moldova”

În ceea ce privește Republica Moldova, ”conflictul înghețat din regiunea separatistă Transnistria, controlată de Kremlin, complică procesul de integrare a acestei țări la Uniunea Europeană”, observă cu luciditate Irina Tabaranu de la TAZ. 

”Aderarea la UE reprezintă o oportunitate unică pentru Moldova atât pentru dezvoltare și stabilitate, cât și pentru rezolvarea problemelor sale teritoriale. Însă în această ecuație, soarta Transnistriei de-a lungul frontierei de est a Moldovei cu Ucraina rămâne o mare încercare. Vorbim despre o regiune care cuprinde aproximativ unsprezece la sută din teritoriu și care a nivel internațional este recunoscută ca parte a Moldovei. Cu toate acestea, în 1992, Chișinăul a pierdut controlul de facto asupra Transnistriei după ce armata rusă a intervenit într-un conflict între trupele moldovenești și regimul separatist. Rusia a provocat acest război pentru a-și menține influența în Moldova”, remarcă publicația germană. 

”Reprezentanți de rang înalt ai UE au dat asigurări că aderarea Moldovei la UE nu depinde de soluționarea conflictului transnistrean, așa încât autoritățile moldovenești au acceptat scenariul aderării țării la UE în două etape, dacă Transnistria nu poate fi reintegrată în spațiul economic și juridic al Republicii Moldova până în 2030”, constată jurnalista.  

Dacă însă conflictul teritorial rămâne nerezolvat, se teme publicația germană, ”lucrurile arată rău pentru Moldova”. Aceasta în condițiile în care ”comunitatea europeană cu greu își va deschide porțile pentru un stat care aduce cu sine atât probleme sociale și economice, cât și un cal troian reprezentat de soldații unei țări, adică Federația Rusă, care a pornit un război pe continentul european”. 

Situația este cu atât mai încâlcită cu cât pe teritoriul Republicii Moldova sunt staționați aproximativ 1.700 de soldați din două contingente militare rusești. Unul dintre ele, un grup operativ, este ilegal. ”Al doilea contingent are un statut legal, chiar dacă părți ale societății moldovenești neagă vehement acest lucru. Este vorba despre așa-numitele forțe de menținere a păcii, care datează din 1992, după încheierea unui acord de încetare a focului între Moldova și Rusia”.  

Jurnalista TAZ observă în context că forțele de menținere a păcii au 15 posturi staționare amplasate atât pe partea controlată de Chișinău, cât și pe partea pe care Moldova nu o controlează, și că linia administrativă care separă părțile nu trece exact de-a lungul Nistrului.

”În astfel de condiții, oricât ai dori, tot nu-ţi poți imagina o ipotetică frontieră a UE care să excludă Transnistria. Aceasta ar deveni un punct de suspensie în raport cu Ucraina, care se străduiește la rândul ei să adere la UE. Aș vrea să cred că mințile strategice ale Uniunii lucrează la rezolvarea acestei ecuații, una cu multe necunoscute, inclusiv în ceea ce privește comportamentul Rusiei în viitor”, conchide Tabaranu. 

”Nu pentru Rusia. Da pentru Europa”

"Da, pentru Europa. Nu Rusiei!" - acesta este sloganul unui nou val de proteste în capitala georgiană Tbilisi împotriva "legii agenților străini”, cunoscută și sub numele de "Legea Rusiei", care pune sub semnul întrebării aspirațiile vechi de secole ale georgienilor de a fi recunoscuți ca europeni, scrie TAZ. 

"Dacă ne aparținem nouă înșine, nu vom fi abandonați. Trăiască Georgia liberă și uniunea sa cu Europa!", a declarat Noe Shordania, primul premier al Republicii Democratice Georgiene, într-un discurs rostit în 1920. Cuvintele sale, evocate de TAZ, ”reflectă dorința tinerei republici de la marginea Europei de a căuta aliați în Occident”. Numai că realitatea s-a dovedit a fi complet diferită, odată ce democrația georgiană a fost înghițită de imperiul sovietic în 1921, după cum amintește Tornike Mandaria de la Tbilisi. 

”Un secol mai târziu, georgienii continuă să privească spre Occident. Pentru mulți, Europa este patria lor, de care soarta i-a despărțit timp de secole. Dincolo de considerentele istorice, după independența față de Uniunea Sovietică, Georgia a presupus că progresul, independența și suveranitatea pot fi obținute doar prin unificarea cu Occidentul”. 

TAZ amintește că în pofida criticilor severe la adresa regresului democratic din Georgia, Bruxelles-ul a decis, în decembrie 2023, să acorde Georgiei statutul de țară candidată.

”Însă este prematur să evaluăm modul în care statutul de candidat va afecta Georgia. Pe măsură ce țara se apropie de aderare, Bruxelles-ul a promis granturi în valoare de 1,9 miliarde de euro pentru infrastructura digitală, energetică și de transport. În calitate de țară candidată, stabilitatea politică și predictibilitatea Georgiei o fac mai atractivă pentru companiile internaționale. Cu toate acestea, unii propun acum "înghețarea" procesului de aderare la UE. Pe fondul războiului din Ucraina, guvernul georgian este din ce în ce mai conflictual față de Occident și își adâncește relațiile cu Moscova și Beijingul. Acum, din nou, pentru a doua oară, guvernul încearcă să adopte o lege privind "agenții străini" prin care obligă organizațiile care primesc mai mult de 20 % din finanțare din străinătate să se înregistreze ca organizație care reprezintă interesele unei puteri străine. În Rusia, această lege a distrus practic presa independentă și societatea civilă”, amintește publicația germană.