Președintele Emmanuel Macron vrea să crească vârsta de pensionare în Franța de la 62 la 64 de ani. În multe țări, inclusiv în Germania, pragul pensionării ar urma să urce, până în 2024, la 67 de ani. „Sistemele de pensii sunt foarte complexe și foarte diferite. O comparație este dificilă, uneori chiar greșită", spune Ulrich Becker de la Institutul Max Planck pentru Drept Social și Politică Socială, responsabil pentru proiectul de cercetare „Harta pensiilor".

Ceea ce contestă în această perioadă francezii este termenul minim de la care angajații se pot pensiona fără a fi nevoiți să sufere deduceri de pensie. Condiția necesară este să fi lucrat timp de 41,5 ani - iar acest prag urmează a fi ridicat la 43 de ani. Așa ceva este posibil în Germania la vârsta de 63 de ani, dar numai după 45 de ani de muncă. O pensie integrală, indiferent de durata perioadei muncite, este posibilă în Franța numai de la vârsta de 67 de ani - iar acest termen va rămâne neschimbat și după ce legislația va fi reformată.

Pentru comparație, în acest moment, conform site-ului Casei Naționale de Pensii Publice, subordonată Ministerului Muncii, vârsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi, cu un stagiu minim de cotizare de 15 ani şi unul complet de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Nivelul de trai la bătrânețe în Franța

De fapt, până acum, pensionarii francezi au stat destul de bine, într-o comparație internațională bazată pe trei valori: cuantumul pensiei, vârsta de pensionare și perioada de timp în care primesc pensia, adică speranța de viață la începutul pensiei.

În ce măsură nivelul de trai poate fi menținut, odată cu sfârșitul perioadei active, depinde de așa-numita rată netă de înlocuire a pensiei. Este vorba despre procentul rămas din venitul net primit în medie pe parcursul vieții profesionale. În Franța, acesta a fost de 74,4% în 2020. Asta ar însemna: oricine a primit lunar în medie 2500 de euro de la angajator ar beneficia de o pensie de aproximativ 1860 de euro. Franța se situează astfel cu 14 puncte procentuale deasupra mediei din statele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). În Germania, pensionarii primesc 52,9% din salariul net pe viață. Păstrând comparația anterioară, ar însemna cu aproximativ 540 de euro mai puțin decât în ​​Franța.

De fapt, rata netă de înlocuire a pensiei în Franța ar putea scădea pentru multe persoane în viitor: odată cu vârsta minimă de pensionare urmează să crească și numărul de ani munciți iar acest lucru ar putea afecta în special persoanele cu venituri mici, care de obicei încep să lucreze mai devreme. Pe de altă parte, cine își continuă studiile și începe să plătească la 25 de ani contribuțiile va împlini 67 de ani după 42 de ani de muncă și va primi pensia integrală.

Pentru a compensa, însă, reforma pensiilor prevede o creștere a pensiei minime la aproximativ 1.200 de euro pentru persoanele singure. În prezent, este de 961,08 euro, la mijlocul unei ierarhii a veniturilor medii ale populației din OCDE. În acest sens, trebuie spus că Germania este una dintre puținele țări fără pensie minimă însă persoanele cu pensii foarte mici sunt eligibile pentru suplimentarea veniturilor. În România există o pensie minimă garantată iar aceasta avea, de la începutul acestui an, valoarea de 1125 de lei, adică aproximativ 227 de euro.

În multe țări, oamenii acceptă rețineri din pensie pentru a putea renunța mai devreme la locul de muncă. În Franța, bărbații se pensionează în medie la 60,4 ani, iar femeile la 60,9. Aceasta înseamnă că se pensionează cu aproape 3,5 ani, respectiv, cu 1,5 ani mai devreme decât în restul țărilor OCDE.

În același timp, speranța de viață în Franța este deosebit de mare. În cazul bărbaților, doar Luxemburg, cu 24 de ani trăiți după vârsta pensionării, stă mai bine decât ​​Franța (23,5 ani), în vreme ce la femei, doar Grecia (28,4 ani) și Spania (27,7 ani) depășesc speranța de viață după pensionare din Franța (27,1 ani).

Macron vrea să pregătească sistemul de pensii pentru viitor

Tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care guvernul de la Paris a considerat necesară o reformă a pensiilor, spune expertul în drept social Becker: „Franța – ca practic toate țările OCDE și altele – trebuie să se confrunte cu adaptarea sistemului de pensii la demografie”.

Pentru fondurile de pensii este o problemă că populația îmbătrânește: pensia trebuie plătită pe o perioadă mai lungă de timp, fără să existe contribuții suplimentare. Natalitatea este în scădere și, prin urmare, din ce în ce mai puțini angajați trebuie să acopere contribuțiile pentru tot mai mulți pensionari.

În Franța, subvențiile publice pentru pensii - ca procent din Produsul Intern Brut - sunt printre cele mai mari din OCDE, depășite doar de Italia. La asta se referea premierul lui Macron, Élisabeth Borne, când anunța că „prin acest proiect oferim o garanție că fondurile de pensii vor fi echilibrate financiar până în 2030”.

Francezii obișnuiesc să protesteze față de reducerile sociale

„Metoda aleasă este, de obicei, creșterea vârstei de pensionare”, explică Becker. „În acest fel, oamenii contribuie mai mult și li se scurtează perioada în care se bucură de beneficiile acumulate. Se ajustează relația dintre perioada de plată și cea de beneficii". S-a întâmplat deja așa în mai multe țări OCDE şi unele state pregătesc deja modificări suplimentare: în Olanda, Danemarca, Estonia şi Italia  vârsta de pensionare va ajunge în anii următori la 69 de ani sau chiar mai mult.

În ce privește Franța, „inițial, reforma pensiilor trebuia să meargă mult mai departe și, de asemenea, să elimine unele privilegii ale anumitor grupuri, care păreau destul de arbitrare”, spune expertul în pensii Becker. „Dar în Franța este obișnuit ca oamenii să protesteze vehement când autoritățile atentează la standardele de securitate socială. Și printre cei care protestează se numără și mulți oameni care nu sunt de fapt afectați”.