1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Pilda alegerilor din 20 mai 1990 şi integrarea europeană

Horaţiu Pepine21 mai 2004

Oficialităţile de la Bucureşti au sărbătorit ziua de 20 mai 1990, celebrînd-o ca pe o dată care marchează instaurarea democraţiei în România. Ziua primelor alegeri de după căderea comunismului continuă să rămînă însă o dată cel puţin controversată.

Imagine: Illuscope

O sărbătoare publică nu poate fi instituită decît dacă se raportează la valori unanime ale societăţii. Or, ziua de 20 mai 1990 este legată prea strîns de o încleştare politică brutală şi de violenţe imprescriptibile. Primele mineriade practicate ca formă de intimidare a opoziţiei datează din ianuarie 1990 şi au ajuns la apogeul lor în iunie 1990, prin aprobarea şi încurajarea lor de către puterea politică instituită prin alegerile din 20 mai. În sfîrşit ar fi greu de spus că primele alegeri de după căderea comunismului ar putea să fie un model pilduitor, unul care să merite şi care să pretindă o aniversare.

Primele alegeri de după căderea comunismului s-au desfăşurat într-o atmosfera publică încordată în care libertatea de exprimare politică nu era asigurată. Un fapt banal - şi care adesea este trecut sub tăcere - este acela că Occidentul a izolat România din punct de vedere politic în anul 1990 tocmai pentru că democraţia era atît de precară, iar semnalele politice lansate de aici erau neliniştitoare. Au fost necesare eforturi uriaşe pentru ca România să fie admisă în Consiliul Europei şi admiterea a fost urmată de un proces îndelungat de monitorizare. Abia prima alternanţă la putere produsă în 1996 a demonstrat Occidentului că în această ţară s-a consolidat un sistem democratic, unul funcţional şi nu doar declarativ. Iar ca urmare a acestei recunoaşteri, Uniunea Europeană a decis să înceapă negocierile de aderare cu România în 1999, după doi de monitorizare atentă şi apreciind că, după foarte mulţi ani de căutări confuze, se îndepliniseră criteriile politice de aderare, cele privitoare la democraţia politică, drepturile omului sau tratamentul minorităţilor etnice. De aceea graba oficialităţilor de a institui data de 20 mai 1990 ca reper al democraţiei româneşti a părut cel puţin neinspirată şi care contrazice, de fapt, sensul general al politicii româneşti din ultimii 14 ani.

Există însă în România de astăzi o dificultate de apreciere şi care se datorează unui prea apăsat partizanat politic. Preşedintele Iliescu, de exemplu, nu poate admite că alegerile din 1990 au fost departe de a fi un model democratic, întrucît el şi gruparea sa au fost beneficiarii acelor alegeri. Iar opozanţii care spun acest lucru, sînt bănuiţi de invidie politică, credibilitatea lor fiind pusă sub semnul întrebării. Integrarea europeană a României va avea probabil, printre altele, şi virtutea de a reaşeza valorile mai clar şi de a interpreta faptele istoriei recente într-o lumină mai obiectivă, aceea a principiilor asumate de întreaga societate.