Informația apare deocamdată doar pe surse, dar funcționari guvernamentali de la Chișinău au confirmat pentru DW că Rusia pregătește tehnic și propagandistic acest scenariu. Numai că Gazprom nu va mai livra în Transnistria 5,7 milioane metri cubi pe zi (așa cum livra până pe 1 ianuarie 2025), ci doar 3,7 milioane metri cubi – strict pentru reluarea activității fabricilor, uzinelor și a fermelor de criptovalută din regiunea transnistreană, gestionate de câteva grupări politico-oligarhice ruse și de crimă organizată din Rusia. Altfel spus, Rusia nu va mai livra în Transnistria nici un metru cub de gaze pentru producerea energiei electrice ieftine pentru malul drept al Nistrului (Chișinău) – așa cum era până pe 1 ianuarie 2025.

Chișinăul a anticipat rolul de „salvator” al Rusiei

După sistarea livrărilor de gaze rusești în Transnistria, centrala de la Cuciurgan (subordonată separatiștilor) a încetat să mai vândă curent Chișinăului, iarregiunea transnistreană s-a scufundat în beznă și frig . Pentru a acoperi deficitul de energie electrică pe malul drept al Nistrului, Chișinăul a început să cumpere masiv curent (mai scump) din România și de pe piața europeană, dar aceasta a generat o creștere a tarifelor pentru consumatori - inițial cu 30%, iar la scurt timp cu încă 75%. Este exact efectul pe care l-a urmărit Rusia prin declanșarea artificială a crizei energetice în Transnistria – să genereze o explozie a tarifelor la energie pe malul drept, iar de aici reacții economice în lanț și... inflație. În paralel, Moscova a încercat să deturneze propagandistic responsabilitatea pentrucriza pe care ea însăși a generat-o în Transnistria, acuzând de aceasta Chișinăul și Kievul.

Regimul separatist pro-rus de la Tiraspol lucrează, evident, mână în mână cu Kremlinul la acest plan de destabilizare (și de preluare a controlului politic) a Republicii Moldova cu câteva luni înaintea alegerilor parlamentare decisive pentru aderarea țării la UE. Așa se explică faptul că administrația separatistă de la Tiraspol a respins orice ajutor propus de Guvernul moldovean populației din regiunea transnistreană în ultimele 13 zile. Regimul separatist a respins inclusiv ajutorul umanitar (generatoare, hrană, medicamente) propus de Chișinău – refuz însoțit mereu de fraza: „Noi așteptăm ajutor din partea Rusiei” sau „Pe noi ne va salva Vladimir Vladimirovici (Putin – n.n.)”. Liderii separatiști știu exact că „salvatorul” de la Kremlin va relua livrările de gaze spre Transnistria. Cunosc exact și data când se va întâmpla asta, iar acum agenții și propagandiștii pro-ruși de la Moscova, Tiraspol și Chișinău își sincronizează mesajele pentru o campanie mediatică menită să arate cum Rusia salvează populația din Transnistria de îngheț versus cât de scump îi costă pe moldovenii din dreapta Nistrului (libertatea) ruperea de Rusia.

Gaze rusești prin România ca „ajutor umanitar” pentru Transnistria

Pentru a capitaliza geopolitic la maximum „gestul salvator” al Rusiei în raport cu oamenii înghețați de frig din Transnistria, în cadrul campaniei propagandistice pregătite de oamenii Kremlinului se va insista asupra faptului că gazul livrat de Gazprom pe conducta transbalcanică (Turcia, Bulgaria, România, Republica Moldova) este „ajutor umanitar pentru Transnistria” – un element sensibil ce va fi exploatat propagandistic la maximum de către Rusia dacă Bulgaria, România sau Republica Moldova vor bloca tranzitul de gaz rusesc pe ruta alternativă spre Tiraspol. Pentru Rusia nu contează cum numește livrările de gaze spre Transnistria („livrări comerciale” sau „ajutor umanitar”), pentru că Tiraspolul oricum nu a plătit niciodată pentru gaz în ultimii 32 de ani – gazul gratis fiind „investiția” asumată de Kremlin în enclava separatistă transnistreană.

Este puțin probabil ca Turcia să aibă vreo pretenție față de tranzitul gazelor rusești spre Transnistria pe ruta transbalcanică. Deocamdată nu se știe cum va reacționa Bulgaria. În ceea ce privește România, într-o postare din 11 ianuarie 2025, ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, a menționat: „Nu vom permite nicio cale prin care gazul rusesc să intre în România”, dar se referea la intenția companiei germane E.ON de a vinde divizia de furnizare din România către compania maghiară MVM.

Totuși, într-un interviu recent pentru „Europa Liberă”, Burduja a menționat că „România nu-și dorește ca Republica Moldova să mai revină vreodată la gazul și curentul din Rusia”: „Ca români, avem datoria morală de a-i sprijini pe frații noștri să depășească această criză și să devenim independenți energetic cât mai repede pe ambele maluri ale Prutului. (...) Dincolo de declarațiile pompoase ale unor falși patrioți, faptele sunt cele care vor trece peste sârma ghimpată a istoriei și cele care au ținut și țin lumina aprinsă la Chișinău, atunci când este mai greu. Să fie învățătură de minte tuturor: când depinzi de gazul rusesc, ești șantajabil, deci dependent și vulnerabil. Asta NU e suveranitate!”, menționează ministrul Burduja într-o altă postare publicată luni, 13 ianuarie.

Chișinăul, în situație delicată

Autoritățile moldovene au anunțat din primele zile ale crizei energetice că nu vor bloca tranzitul de gaze rusești spre Transnistria pe ruta alternativă. Din contra, Chișinăul i-a reproșat Gazpromului că nu-și onorează angajamentele contractuale deși, din punct de vedere tehnic, poate livra gaze până la hotar cu Moldova chiar dacă Ucraina a sistat tranzitul de gaze rusești din 1 ianuarie 2025. Acesta este argumentul de bază pe care Chișinăul și-a construit rezistența în fața tentativei propagandistice a Rusiei de a deturna responsabilitatea pentru criza energetică pe care a provocat-o în Transnistria. Prin urmare, ar arăta stângaci dacă Guvernul moldovean și-ar schimba mesajul.

Economic și politic, Chișinăul ar ieși cel mai prost din această criză generată artificial de Kremlin: gaz și energie electrică la prețuri exorbitante pentru cetățenii din dreapta Nistrului în pragul unor alegeri parlamentare cu o miză geopolitică uriașă. Și asta în condițiile în care ultimele două exerciții electorale, desfășurate în 2024, au arătat că

Moscova și crima organizată dețin pârghii puternice de interferență în procesele electorale din Republica Moldova.

„Tarifele mari la serviciile comunale vor face, în 2025, schemele fugarului Șor adăpostit de Kremlin  mult mai atractive pentru electorat decât au fost în 2024”, susține analistul politic moldovean, Andrei Curăraru.

Ce poate face Guvernul moldovean?

Potrivit lui, în funcție de evoluția situației, Chișinăul ar trebui să impună condiții Tiraspolului. În cazul în care gaz rusesc pe ruta alternativă nu va ajunge în Transnistria în zilele următoare, cel târziu la sfârșitul lunii ianuarie centrala de la Cuciurgan (controlată de separatiștii de la Tiraspol) va epuiza toate stocurile de cărbune și nu va mai putea produce nici un un megawatt de energie electrică. Asta ar însemna beznă totală în Transnistria și catastrofă umanitară. Președinta Maia Sandu și liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski, au convenit ca Ucraina să livreze cărbune centralei de la Cuciurgan, dar numai cu condiția ca aceasta să livreze curent nu doar Transnistriei, ci și Chișinăului și regiunii Odesa (Ucraina). Separatiștii de la Tiraspol au refuzat. Ei au spus că „speră că Rusia va rezolva problema”. Dacă regimul de la Tiraspol ar fi nevoit să accepte totuși această ofertă a Chișinăului și Kievului, în opinia lui Curăraru, Guvernul de la Chișinău ar trebui să mai înainteze o condiție - una care să conțină un set de măsuri pentru democratizarea Transnistriei.

În cazul celui de-al doilea scenariu – când gazul rusesc ajunge în Transnistria pe ruta alternativă (Turcia, Bulgaria, România, R. Moldova) - Chișinăul are de asemenea o manivelă: „De exemplu, ar putea condiționa utilizarea teritoriului Republicii Moldova pentru tranzitul de gaze rusești în regim revers spre Transnistria prin eliberarea tuturor deținuților politici de la Tiraspol, prin oferirea unor garanții suplimentare pentru liceele cu predare în limba română din regiunea transnistreană, prin accesul liber al jurnaliștilor și altor reprezentanți ai societății civile în Transnistria, etc.”, susține Andrei Curăraru.

Conform informațiilor apărute luni în presa de la Tiraspol, în orele următoare vor fi epuizate ultimele rezerve de gaz din conductele transnistrene, ceea ce va afecta inclusiv fabricile de pâine care mai funcționează și spitalele din regiune.