Poliția română este una dintre instituțiile cele mai atașate de clasa politică, nereușind să se reformeze nici după mai bine de trei decenii de la căderea comunismului. În timpul evenimentelor tragice din decembrie 1989, foștii milițieni și securiști au ucis 40 de persoane care manifestau pașnic la Timișoara.

Un alt episod în care polițiștii au reprimat o manifestație pașnică a fost Mineriada din iunie 1990, când la ordinul ministrului de interne Mihai Chițac au fost arestate sute de persoane care au fost duse la o unitate militară de la Măgurele unde au fost anchetate și bătute bestial. Ulterior, patru dintre cei care au suferit atunci bătăi s-au sinucis.

Mai aproape în timp, reprimarea violentă de către jandarmi a manifestației din Piața Victoriei organizată de diaspora în 10 august 2018 în urma căreia sute de persoane au depus plângeri penale că au fost agresate cu gaze și bastoane de cauciuc aduce în prim-plan poate cel mai incompetent ministru de Interne din 1990 până azi. Este vorba de Carmen Dan, protejata lui Liviu Dragnea, care s-a încurcat în propriile minciuni privind ordinele pe care le-a dat șefilor jandarmeriei.

Cine conduce, de fapt, Ministerul de Interne

Eșecul reformei Ministerului de Interne, cu precădere a Poliției, s-a datorat în primul rând miniștrilor care au deținut portofoliul de-a lungul anilor. Chiar și cei care au încercat să reformeze cât de cât instituția s-au lovit de o rezistență acerbă din partea adevăraților conducători ai ministerului, ofițerii superiori și generalii veniți din sistemul comunist. Schimbarea dintr-o funcție de conducere a unui fost ofițer comunist cu un alt ofițer comunist nu putea să aducă vreo schimbare.

Au fost mai multe episoade în care Ministerul de Interne a anunțat că va controla cum și-au dobândit averile o serie de șefi din cadrul ministerului și al Poliției. „Vilele generalilor“, titlul generic din presă, au rămas de fiecare dată în picioare iar proprietarii nu au putut fi urniți din funcțiile pe care le dețineau.

Ca în multe alte cazuri, generalii își construiseră vilele, cum altfel, decât cu bani împrumutați de la părinți, mătuși, frați care nu aveau nici după ce bea apă. Cei mai mulți generali cu averi care nu au putut fi dobândite legal și care au rămas în funcție au fost șefi ai serviciului secret al Ministerului de Interne, cunoscut și sub denumirea de „doi ș-un sfert“. Păstrarea fotoliilor e explicabilă, în condițiile în care șeful acestei structuri deține informații cu care poate să șantajeze de la șeful poliției până la polițistul debutant. De ce ANAF a tăcut și tace în continuare e o altă poveste.

Fabricile de doctorate pentru polițiști

Aproape 600 de angajați ai Ministerului de Interne au titlul de doctor și primesc o indemnizație care se adaugă la salariu. Ar fi un lucru îmbucurător să avem atâția polițiști, jandarmi, vameși cu doctorat, dacă multe dintre acestea nu ar fi fost obținute prin plagiat.

Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza“ din București s-a aflat de-a lungul anilor într-un scandal continuu privind zeci de lucrări de doctorat plagiate. De departe cel mai mediatizat caz l-a avut în centrul atenției pe fostul vicepremier, ministru al Apărării și ministru de Interne generalul cu patru stele Gabriel Oprea, care a coordonat zeci de doctorate atât la Academia de Poliție, cât și la Academia Națională de Informații.

Potrivit PressOne, printre doctoranzii îndrumați de Gabriel Oprea sunt fostul director al SRI Radu Timofte (decedat în 2009), prim-adjunctul directorului SRI Florian Coldea, politicieni precum Radu Stroe și Mihai Stănișoară, procurori din fruntea parchetelor, șefi ai Poliției. Patalamaua de doctor i-a ajutat pe mulți să acceadă în funcții-cheie.

Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a dat mai multe verdicte de plagiat unor posesori ai titlului de doctor obținut la una din cele două instituții de învățământ superior din cadrul Poliției și SRI. Printre ei, și lui Gabriel Oprea, căruia în 2016 Ministerul Educației i-a retras titlul de doctor. Fostul ministru a dat în judecată instituția iar după șapte ani, în octombrie anul acesta, a câștigat procesul prin decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Asta după ce, în vara anului trecut, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis că retragerea titlului de doctor poate fi făcută de către Ministerul Educației doar în cazul în care „nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice“.

Decizia CCR este partizană cu instituția plagiatului, având în vedere că titlul de doctor este în multe cazuri o condiție pentru ocuparea unor posturi, ceea ce înseamnă că produce efecte juridice. În plus, titlul de doctor este răsplătit cu o indemnizație de 50% din salariul minim brut pe economie.