Haval Rojava* (33 de ani) nu și-a mai văzut părinții de 12 ani. Sirianul kurd trăiește din 2009 în Austria, unde a fost recunoscut ca refugiat și unde între timp lucrează independent ca frizer. Și-a construit o viață acolo, după cum ne spune Haval, dar acum totul riscă să se prăbușească. Haval pierde clienți, acumulează datorii tot mai mari la furnizori pentru că nu poate lucra, deoarece se află în Polonia. Nici nu poate fi în altă parte, ci cât mai aproape posibil de părinții lui.

Mama (55 de ani) și tatăl său Rojava (60 de ani) s-ar afla de mai multe zile, potrivit lui Haval, în pădurile din regiunea de frontieră dintre Belarus și statele UE Polonia și Lituania - fără mâncare, apă și medicamente. Cei doi folosesc orice ocazie în care își pot încărca telefoanele mobile, spune fiul lor în dialog cu DW. Acesta a reușit să identifice în două rânduri poziția lor, cu ajutorul unei aplicații de localizare - dar nu a reușit să mai ia legătura cu ei de câteva zile. "A fost oricum o idee proastă să vină în Belarus", adaugă bărbatul autocritic.

Haval a închiriat o cameră într-un hotel polonez de lângă granița cu Belarus. În timpul discuției cu DW, telefonul lui Haval sună tot mereu. Uneori se scuză și răspunde: ar putea fi un apel important. El speră că apelul următor îl va aduce mai aproape de părinții săi. De ei nu-l mai despart decât 30 de kilometri - cu toate acestea, nu are cum să ajungă deocamdată la ei.

"Părinții mei nu au venit din cauza sărăciei sau a războiului în Belarus", spune Haval. Cele două surori ale sale trăiesc de mai mulți ani în Germania, el și un alt frate în Austria. "Mama mea a spus că nu și-a mai văzut copiii de 10 ani. Ea și tatăl meu nu s-ar putea adapta în Austria, au o cu totul altă mentalitate. Singurul motiv pentru care se află acum în această situație este pentru că au vrut să-și vadă copiii", explică Haval.

Dilema musulmanilor

Haval mai spune că părinții săi și-au cumpărat biletul spre Minsk într-o agenție de turism din Siria. Astfel de călătorii sunt oferite acolo peste tot iar până acum i s-a părut un lucru bun. "Am crezut doar că îi voi putea revedea în sfârșit pe mama și pe tata." Haval spune că a fugit din Siria pentru că războiul de acolo nu a fost și războiul său. Pentru că s-a sustras serviciului militar în Siria, dacă ar reveni în țară ar putea fi arestat și condamnat la moarte.

"Dar și dacă m-ar opri cineva din Statul Islamic, m-ar omorî dacă ar ști că sunt kurd", spune Haval. "Așa stau lucrurile: fugim de fundamentaliști, pentru că vor să ne omoare. Dar când ajungem la granițele europene, ni se spune că suntem musulmani. Te refugiezi căutând un loc sigur, departe de radicalii islamiști, dar apoi ești respins pentru că ești musulman. Ai idee ce greu este?", întreabă el. 

Stare de urgență la graniță

În hotel, Haval a cunoscut-o pe activista Magdalena Luczak, de la organizația de ajutorare poloneză "Grupa Granica" (Grupul Graniță). Ea relatează că sirianul are încredere în ea, după ce a văzut pachetele cu ajutoare pentru migranți pregătite de ea și de colegii ei.

"El nu știa nici că la graniță s-a instaurat între timp starea de urgență, nici că este greu și pentru cetățenii polonezi să intre fără aprobare specială în regiunea închisă de la frontieră", spune Magdalena Luczak pentru DW. "A fost șocat când a auzit. El credea că poate să meargă până la graniță și să le dea părinților săi mâncare, apă și haine groase. L-a cuprins disperarea când și-a dat seama că nici măcar noi nu putem face nimic." Ea crede că șansele lui Haval de a-și vedea părinții sunt nule și bănuiește că aceștia au fost deja respinși de mai multe ori de grănicerii polonezi.

Este vorba de destine umane, nu de un flux de refugiați

Luczak adaugă că situația de la graniță ar fi "mult mai rea" decât și-a imaginat. Este vorba de oameni și de destinele lor - nu de un flux de refugiați: "Nimeni nu ne cere aici ajutoare financiare: toți vor doar o posibilitate de a supraviețui și de a fi primiți într-o țară sigură", explică activista.

Și Haval subliniază de mai multe ori că părinții săi ar fi înstăriți și că nu ar viza defel ajutoare financiare. "Niciun om sărac nu poate cumpăra un bilet cu 16.000 sau 20.000 de euro. Arată-mi un polonez sau un european care plătește atât de mult pe un bilet de călătorie. Oamenii care se află acum aici în regiunea de graniță au bani, dar în război nu ești niciodată în siguranță."

Focuri de avertizare din Belarus

În căutarea siguranței, acești oameni, printre care și părinții lui Haval, nu sunt, însă, în Belarus în siguranță. Grănicerii de ambele părți se supraveghează reciproc. Ministerul Apărării din Polonia a relatat în mai multe rânduri despre "provocări": soldați din Belarus ar fi tras focuri de avertisment, ar fi distrus gardurile de sârmă ghimpată provizorii și ar fi intrat ilegal pe teritoriul polonez. Frontiera poloneză cu Belarus este graniță externă a UE iar anul viitor ar putea începe construirea unui gard de oțel înalt de 5,5 metri, cu sârmă ghimpată deasupra și cu dotări suplimentare de camere video și senzori de mișcare.

"Bariera pe care vrem să o ridicăm la granița Poloniei cu Belarus este un simbol pentru determinarea statului polonez", a anunțat ministrul de Interne de la Varșovia, Mariusz Kaminski, în noiembrie 2021. El a insistat că migrația ilegală cu care se confruntă Polonia nu ar avea cauze "naturale" - ar fi vorba de fapt de un "război hibrid" lansat împotriva Poloniei de dictatorul din Belarus, Lukașenko.

Ajutoare pentru migranți

Haval relatează pozitiv despre interacțiunile sale cu populația locală din micul oraș polonez în care se află în prezent. Mulți localnici ar vrea să-i ajute pe migranții aflați pe partea bielorusă a graniței. Haval nu înțelege însă poziția autorităților poloneze: "Nu știu cum pot dormi liniștiți politicienii. Și ei au familii!" Polonezii ar fi trecut prin experiențe similare cu cele ale sirienilor de azi, în timpul ocupației naziste din 1939-1945, adaugă el cu disperare.

De la începutul lui septembrie 2021, nici jurnaliștii nu mai au voie în zona interzisă de la granița cu Belarus. Nu este deci posibil să vadă cum stau lucrurile exact la fața locului. Dar cât de tensionată este situația, se vede deja când treci cu mașina pe străzile din zona acoperită de păduri dese din apropierea frontierei. Mașinile de poliție sunt peste tot, automobilele cu numere de înmatriculare străine sunt oprite și verificate.

Revedere după 12 ani

Katarzyna Zdanowicz, de la autoritatea de protecție a frontierei din Bialystok, confirmă că sunt cunoscute și alte cazuri similare cu cel al lui Haval: oameni ca el, care au drept de rezidență într-un stat din UE, care vin în Polonia pentru a-și prelua rudele. "Dar știm și despre infractori care se folosesc de aceste situații și care sunt dispuși, pentru câteva mii de euro, să-i preia pe acești oameni la graniță și să-i ducă altundeva pe teritoiul țării", declară Zdanowicz pentru DW.

Haval spune că nu știe cât va mai rămâne în Polonia așteptându-și părinții. "Desigur că există tensiuni mari între Polonia și Belarus, dar de vină nu sunt acești oameni din pădure!", spune el înainte de a răspunde din nou la mobil.

Înainte să publicăm acest text, am primit o veste de la activista Magdalena Luczak: mama lui Haval s-ar fi aflat pentru scurt timp într-un spital din Polonia. Deși era în stare proastă, mama și fiul s-au putut astfel revedea după 12 ani, chiar dacă doar pentru 15 minute.

Mama lui Haval s-ar afla acum la Bialystok, potrivit activistei Luczak, într-un spațiu locativ al fundației poloneze Dialog, care ajută printre altele migranții bolnavi. Poliția de frontieră poloneză a confirmat că femeia a fost înregistrată în Polonia cu statut de solicitant de azil. Haval nu știe însă nimic despre tatăl său: părinții săi s-ar fi pierdut unul de celălalt la graniță, înainte ca mama sa să treacă în Polonia.

*Nume schimbat