Merkel nu ar fi Merkel dacă nu ar ezita. Indiferent ce va decide, Germania și Rusia trebuie să se descurce mai departe una cu cealaltă. Până acum, afacerile cu gaz dintre cele două țări au supraviețuit tuturor turbulențelor politice.
Americanii au protestat de la început

Deja de la începutul acestor afaceri cu gaz ruso-germane, în anii 1970, americanii au tunat împotriva lor: cum poate Germania să cumpere gaz de la dușman, plătindu-i acestuia valută vestică, au criticat ei. La sfârșitul acelui deceniu, cancelarul federal Helmut Schmidt și președintele american Jimmy Carter s-au contrat pe tema afacerilor cu materii prime făcute de germani cu estul Europei. Și succesorul lui Carter, Ronald Reagan, a criticat aceste afaceri la summitul G7 din 1981 din Ottawa. La fel cum face azi Donald Trump.

De-a lungul deceniilor, argumentele de bază ale Casei Albe au rămas aceleași: orice dependență de Moscova slăbește Occidentul. Guvernul german a răspuns prin cancelarul Helmut Schmidt: "Cine face comerț, nu face război."

Un argument care azi nu prea mai e valabil: nici măcar cei mai pesimiști dintre noi nu își pot imagina cu adevărat un conflict militar între NATO și Rusia. Susținătorii Nord Stream 2 atrag atenția că politica nu trebuie amestecată cu afacerile – cel puțin o politică orientată pe valori. Germania s-a descurcat până acum bine cu acest principiu: livrările de gaz rusesc nu au contenit nici când Moscova a amenințat Vestul cu rachete, nici când a trimis disidenții în Gulag, nici când a invadat Afganistanul, nici când a fost decretată în Polonia legea marțială.

Kremlinul speră la afaceri pe termen lung

Moscova amintește în aceste zile tocmai de această fidelitate în respectarea contractelor. Formulat cinic, Kremlinul speră următoarele: "Nici când persecutăm critici ai regimului nu vor exista consecințe în afaceri." Dar cine acceptă în Vest acest calcul, devine practic un aliat al lui Putin. Moscova nici nu se deranjează măcar să nege atentatul asupra vieții lui Navalnîi. Regimul de la Moscova pare sigur de faptul că Germania amenință doar, ca de multe alte ori în trecut, dar nu va face până la urmă nimic.

Un risc pe care Kremlinul crede că este obligat să și-l asume în prezent: pe fondul protestelor din Estul îndepărtat sau din Belarus, pe fondul scăderii continue a standardului de viață. Kremlinul se teme că și la Moscova ar putea avea loc demonstrații de masă. De aceea, regimul îi persecută pe opozanții considerați periculoși. Alexei Navalnîi este cel mai important dintre ei, dar mai sunt mulți alții.

Și totuși, s-ar putea ca Kremlinul să fi greșit calculul de data aceasta. Au apus demult vremurile când Germania era dependentă de gazul siberian. Viitorul aparține energiilor regenerabile, poate nu în Rusia, dar cu siguranță în Europa. Și există multe alte țări care vor să vândă gaz Germaniei: trăim într-o perioadă a excesului de energie. Este o prostie, de asemenea, afirmația că gazul ar fi "energie curată". Generează mai puțin CO2 decât cărbunii, dar exploatarea și transportul de gaze generează emisii nocive de metan.

Mai mult decât "nimic nu este exclus"

Cancelara Merkel va câștiga mult capital politic în aceste vremuri economice grele dacă va face mai mult decât să "nu excludă nimic", ci va decide stoparea proiectului cu Rusia. Polonia, Franța și Țările Baltice ar fi mult mai dispuse să coopereze în diverse chestiuni importante din politica europeană, dacă Germania s-ar distanța odată în mod clar de Rusia. Merkel ar putea scrie astfel și mai multă istorie în ultimul ei an de mandat în fruntea guvernului german: să ducă Europa mai departe și să penalizeze un regim care oricum nu are viitor. În plus, Rusia nici nu este cu adevărat un partener comercial important. Dacă această țară pierde posibilitatea de a exporta materiile sale prime, atunci ea este falită.

Blocarea Nord Stream 2 ar avea un efect simbolic mult mai amplu: economia germană s-ar retrage astfel și mai puternic decât înainte de pe piața rusă. Tentativa lui Putin de a-și moderniza țara cu ajutor occidental ar eșua astfel definitiv.