Subiectul acestui articol este prestația actualei puteri, așa cum o văd cetățenii noștri din străinătate în ultimii 3-4 ani.

Victoria Maiei Sandu s-a datorat unei mobilizări fără precedent a diasporei occidentale, unde apelul „Salvăm Moldova!” a găsit cel mai larg ecou. Să privim realitatea în față. Moldova fără diaspora e pierdută. Fără partea ei dinamică, întreprinzătoare, curajoasă, integrată pe cont propriu în Occident, Moldova i-ar fi căzut (mai poate cădea!) în poală lui Putin, fără nicio împotrivire.

Sondajele preelectorale, favorabile PAS, s-au dovedit departe de realitate. Unii spun că au fost ajustate pentru a plăcea guvernării. Alții afirmă că moldovenii pur și simplu nu sunt sinceri când sunt întrebați de recenzori. Dacă până și în Statale Unite victoria lui Donald Trump sau, mai exact, proporția acesteia a contrazis toate sondajele și predicțiile, de ce să ne mirăm că avem și noi, în Republica Moldova – stat slab, identitate incertă –, o majoritate tăcută care „s-a răcorit” la urne de ne-a lăsat „mască”?

Unde sunt hoții încătușați?

Am stat de vorbă în ultimele zile, după turul doi, cu câțiva conaționali de-ai noștri din Italia, care au votat la Roma, și cu moldoveni din Marea Britanie, care au votat la Northampton. Oamenii au trăit pătimaș alegerile, s-au implicat cu ardoare și după ce a trecut cu bine și turul doi (nesperat de bine!) m-au sunat ca să înțeleagă ce se întâmplă în țară și ca să-și exprime mai multe doleanțe și insatisfacții față de guvernarea PAS.

Mi-au spus, de exemplu, că cele două reportaje video ale „Ziarului de Gardă”, realizate prin infiltrarea ziaristelor Măriuca Nistor și Natalia Zaharescu în rețeaua Șor, au făcut mult mai mult pentru mobilizarea diasporei la vot decât zeci de razii ale poliției, despre care s-au dat informații seci, pe căi oficiale și deci neconvingătoare.

Moldovenii din străinătate sunt indignați că marii hoți care au jefuit țara și au vândut-o intereselor Rusiei n-au fost încătușați și condamnați. De când au venit Maia Sandu și PAS la putere, spun concetățenii noștri din diaspora, am tot auzit despre „vetting-uri” și „prevetting-uri” fără sfârșit, de parcă actuala putere ar avea tot timpul din lume la dispoziție, de parcă nu-i va veni decontul alegerilor. Nu există niciun rezultat concret în ce privește anticorupția sau recuperarea miliardului furat de Șor, încât am ajuns, iată, pe marginea prăpastiei.

OK, nu poți ridica peste noapte nivelul de viață al populației – sunt crize multiple, un context geopolitic complicat –, dar mai multă dreptate se poate face?

Diabolizarea diasporei

Interlocutorii mei sunt foarte revoltați de campania împotriva diasporei. Dodon, cel care figurează într-un dosar de corupție politică (afacerea „Kuliok”/Sacoșa), fiind acuzat și de trădare de țară (a negociat cu Plahotniuc federalizarea Republicii Moldova la indicația Kremlinului), este bine mersi, în libertate, contestă legitimitatea președintei Maia Sandu, organizează proteste de stradă, cu afișe și sloganuri care cheamă la răfuială cu „puterea fascistă” de la Chișinău, și vrea să-i lipsească pe moldovenii din străinătate de dreptul la vot.

Pentru Dodon și socialiști există diasporă „bună”, adică cea din Rusia, adusă cu avioanele să voteze în Turcia, Azerbaidjan și Belarus (țări prietene Moscovei), și există diasporă „rea”, cea din Occident, rea pentru că nu-i votează pe candidații pro-ruși.

Am auzit această ură revărsându-se după referendum și pe rețelele de socializare: „Cei din diaspora câștigă mii de euro pe lună și ne decid viitorul, asta nu e corect! Să vină aici, în țară, la salariile noastre mizere și abia atunci să voteze!” E sindromul „salamului cu soia” în variantă basarabeană.

Nevoia de informare eficientă

Moldovenii din străinătate mai spun: este nevoie de o largă campanie de informare pe toate canalele posibile, la TV, pe rețelele de socializare, la radio și portaluri online. Să li se vorbească oamenilor pe mai multe voci, într-un limbaj accesibil și pe tonalități diferite, zi de zi, ceas de ceas, despre pericolul rusesc, despre starea economiei, despre blocajele din justiție, să li se prezinte avantajele aderării la Uniunea Europeană, nu doar în statistici și cifre, ci prin exemple concrete preluate din experiența României și a altor state-membre.

Populația trebuie să afle cum au reușit Maia Sandu și actuala guvernare să păstreze pacea în Moldova, cum au convins Kievul să nu intre cu armata în Transnistria pentru a lichida această sursă de pericol la adresa Ucrainei, caz în care Rusia, drept pedeapsă, ar fi lovit Chișinăul cu rachetele. Și să arate guvernanții că, dacă ar fi câștigat candidatul pro-rus, Moldova ar fi fost atrasă în război: Rusia ar fi recăpătat în câteva luni controlul asupra Aeroportului Chișinău, ar fi făcut rotația trupelor în regiunea separatistă și ar fi atacat Ucraina din spate.

Schimbări reale sau doar... o reacomodare?

„V-am auzit criticile, vom face schimbări până la Anul Nou”, a spus Maia Sandu după primul tur de scrutin. Guvernarea PAS are datoria să își facă un audit serios al politicilor de până acum. Doar că disponibilitatea cam prea grăbită a premierului Recean pentru remanieri guvernamentale (a promis să vină cu propuneri în zece zile, adică deja mâine-poimâine!) trezește anumite nedumeri și suspiciuni, spun moldovenii din diaspora.

Să înțelegem că dacă nu vorbea Maia Sandu despre schimbări iminente în guvern, premierul ar fi rămas la fel de radios și de mulțumit de activitatea Executivului?...

Moldovenii din diaspora mai acuză și politica de cadre defectuoasă a PAS, concepută după criterii de fidelitate politică, nu de competență: au concediat oameni care au lucrat în vechea guvernare sub Plahotniuc, dar care nu erau neapărat corupți, ci meseriași în domeniile lor. I-au înlocuit cu ONG-iști, cu amatori lipsiți de orice experiență. Nu că n-ar fi trebuit promovați și acești tineri ca să învețe, dar s-a făcut tabula rasa, ca după aceea tot guvernanții să se plângă că n-au cu cine lucra și să sufere sectoare întregi ale economiei și administrației.

Referendumul – un necesar „duș rece”

Am discutat și despre referendum, care a fost indispensabil, le-am spus interlocutorilor mei din diaspora, pentru a demonstra că integrarea europeană nu este doar proiectul actualei guvernări, ci o aspirație națională a Moldovei.

Înțelegem asta, mi s-a răspuns, dar mulți, la noi, în Italia, au perceput referendumul ca o manevră a Maiei Sadu care a vrut să profite de o cauză nobilă pentru a obține un nou mandat (critici similare am auzit și din gura unor partide proeuropene din opoziție) și de aceea n-au votat sau au votat NU, pentru că n-au vrut să se lase manipulați.

Cred că ambele părți au riscat, le-am zis – și președinta Sandu, inițiind un referendum cu un rezultat... contestabil (bine că a trecut!), și moldovenii care au perceput referendumul ca pe o „șmecherie” a șefei statului și au vrut să-i administreze o „lecție”. Oricum, tot ei, moldovenii de peste hotare, s-au „reabilitat”, votând-o masiv pe Maia Sandu în turul II.

Una peste alta, rezultatul referendumului a fost un „duș rece” care a mai trezit din euforie guvernarea și Bruxelles-ul. Investițiile în infrastructură sunt foarte importante, dar asta durează și nu aduce beneficii imediate. Moldovenii sunt săraci, sunt nerăbdători și nu te iartă. Nu le-a dat guvernarea, a venit Șor cu banii lui, „murdari-nemurdari”, dar cu bani reali dați în mână. Rușinos? Da, condamnabil! Dar aici am ajuns.

Un larg front proeuropean pentru parlamentare

„Ce-ar mai trebui să se întâmple ca PAS să abandoneze aroganța și exclusivismul, să coboare cu picioarele pe pământ?” Asemenea reproșuri am auzit tot timpul la adresa guvernării iar după ultimele alegeri aceste critici nu mai pot fi ignorate.

PAS știe că nu va mai obține același număr de mandate în viitorul Legislativ. Obiectivul integrării europene nu trebuie să aibă de suferit din cauza dezamăgirilor generate de actuala guvernare. Sarcina primordială este prevenirea absenteismului în rândurile alegătorilor pro-Vest.

O guvernare „altfel”, cum s-a declarat PAS la începutul mandatului, adică nu egoistă, ci una dedicată interesului național, trebuie să își cultive alternative acceptabile pe eșichierul proeuropean, să ofere alegătorilor dezamăgiți alte „coșuri” în care aceștia să își plaseze voturile, investițiile de speranță.

Priorități absolute

Nu poți rezolva în șase luni ce nu ai reușit în trei ani, copleșit de atâtea crize, dar concentrarea pe patru domenii prioritare poate aduce rezultate: încătușarea hoților, venituri mai mari pentru populație (pensii, indemnizații), o comunicare mult mai bună cu alegătorii, inclusiv cu zonele „ostile” din nord și din sud, și un dialog politic sincer, care să consolideze frontul pro-european.

Concetățenii noștri din diaspora vorbesc tranșant, fără ocolișuri. Avem o mare datorie față de ei, pentru că ei au salvat Moldova. La propriu.