Vera Oelschlegel, care a semnat şi regia spectacolului, interpretând totodată rolul reginei Maria Luisa, este directorul artistic al acestui "teatru de turneu", unicul din noile landuri răsăritene.

Cum poţi parcurge întreaga biografie zbuciumată a artistului în doar două ore de spectacol?

Cum poţi descrie în acest scurt timp trăirile intense, contradicţiile interioare ale marelui pictor spaniol Francisco de Goya y Lucientes? Cum ascensiunea sa până la obţinerea titlului de prim pictor al Casei Regale, compromisurile pe care a fost nevoit să le facă şi care i-au lăsat un gust amar dar şi atitudinea sa temerară faţă de rege şi regină, indiferenţi la interesele poporului, făţarnici, vanitoşi, mediocri, pe care i-a pictat aşa cum erau, fără retuşuri (vezi "Portret al familiei lui Carol al IV-lea", tablou expus în Muzeul Prado din Madrid)? Cum suferinţele care iau amploare, surzenia, care-l copleşeşte treptat şi chinurile interioare, care dau naştere la vestita serie de gravuri "caprichios", în care predomină hidoşenia, cruzimea şi demonii?

Vera Oelschlegel a găsit soluţia

Ea a adus pe scenă doi Francisco de Goya, pictorul tânăr şi cel în vârstă, aceste două persoanje aflându-se de la debutul piesei într-un continuu dialog. Atmosfera sfârşitului de secol XVIII, din încă întunecata Spanie, când "Evul Mediu încetase aproape în întreaga Europă de apus", dar "în Peninsula Iberică, înconjurată din trei părţi de mare şi la miază-noapte străjuită de munţi, el mai dăinuia încă", cum îşi începe romanul devenit celebru Lion Feuchtwanger, e redată publicului cu mijloace simple, dar de efect: pereţii scenei construite în semicerc, de un roşu aprins, amintesc de arenele coridei, făcând astfel aluzie la una din căile prin care Goya şi-a câştigat existenţa în tinereţe - ca toreador. Apoi muzica de flamenco, întruchipând poporul spaniol şi, în contrast, Casa Regală, de ale cărei intrigi pictorul nu reuşeşte să scape. Biografia artistului este completată de relaţia plină de pasiune, în acelaşi timp destructivă, cu ducesa de Alba, pe care mulţi o bănuiesc a-i fi stat model lui Goya pentru celebrele tablorui "Maja vestida" (Maja îmbrăcată) şi "Maja desnuda" (Maja dezbrăcată). Această din urmă pictură şi gravurile de mai târziu au atras atenţia Inchiziţiei, a cărei umbră ameninţătoare planează deasupra artistului pe tot parcursul piesei.

Actorii străluciţi ai ansamblului Theater des Ostens, între care Dieter Wien şi Oliver Trautwein în rolurile principale, dau prospeţime subiectului.

"Nu avem nevoie decât de o scenă şi de lumină, restul îl aducem noi" - aceasta e deviza trupei de profesionişti, pe care Vera Oelschlegel, o personalitate în lumea teatrală a fostei RDG, a înfiinţat-o în 1990 la Berlin. De atunci Theater des Ostens a pornit în turneu prin întreaga Germaniei, incluzând, an de an o nouă piesă în repertoriu. Sepctacolele sunt remarcabile file din literatura universală: Johann Wolfgang von Goethe, William Shakespeare, Eugen Ionesco, Umberto Eco, Lion Feuchtwanger, George Bernhard Shaw, Bertold Brecht sau Heiner Müller.

Autor: Medana Weident
Redactor: Cristian Ştefănescu