Deutsche Welle: Domnule Grund, Mihail Formuzal, başcanul Găgăuziei, al cărui mandat s-a încheiat, a criticat de multe ori tratatul de asociere între Republica Moldova şi UE. Credeţi că după alegerile de duminică, tendinţele separatiste s-ar putea amplifica, astfel încât să apară chiar şi o rupere a regiunii autonome Găgăuzia de Republica Moldova? Să nu uităm că, anul trecut, în cadrul unui referendum, 98 la sută dintre găgăuzi au votat împotriva UE, respectiv în favoarea uniunii vamale cu Feredaţia Rusă.

Manfred Grund: Înainte de orice, trebuie să ţinem cont că oamenii din Găgăuzia au privit întotdeauna Rusia ca pe o putere protectoare şi urmăresc doar presa din Rusia. Or, mass-media ruseşti prezintă Uniunea Europeană într-o lumină extrem de rea, inoculând populaţiei teama de o eventuală transformare a Găgăuziei într-o colonie, numai bună de prăduit din punct de vedere economic, dar şi frica de o prezumtivă opresiune din partea României. Chişinăul, cu mijloacele sale limitate, nu a putut contracara eficient această propagandă. De altfel, guvernul central şi-a cam luat mâna de pe Găgăuzia în ultimii ani. Abia executivul condus de Iurie Leancă a căutat să reanime dialogul, ceea ce a şi condus la o atenuare a tensiunilor.

Apoi, orice politician din Găgăuzia trebuie să manifeste orientări pro-ruse, respectiv favorabile uniunii vamale şi critice la adresa integrării europene. Altfel, nu au nicio şansă de a fi aleşi. Acest lucru poate fi, deci, irelevant în privinţa unei persoane sau alta. Domnul Formuzal a colaborat pragmatic cu guvernul de la Chişinău.

Aşa-zisul referendum nu a fost un plebiscit, de vreme ce nu a avut temei legal şi nu a beneficiat de observatori electorali sau de alt fel de control. Acea acţiune a avut loc într-un context social sensibil, inflamat de presa din Rusia şi forţe radicale. Relevanţa acelui referendum este aşadar limitată. Însă şi la alegerile parlamentare din noiembrie, o majoritate zdrobitoare a votat în favoarea forţelor ruse din Găgăuzia. Îmi pot aşadar imagina, că în locurile din Moldova în care există minorităţi vorbitoare de limbă rusă, Moscova are interesul să susţină ajungerea la putere a forţelor politice care îi sunt favorabile, şi care vor să iasă de sub papucul guvernului central.

Nu văd niciun indiciu concret care să mă facă să cred că s-ar putea ajunge la o divizare precum cea petrecută în Transnistria. De altfel, acest lucru n-ar fi deloc simplu în Găgăuzia. Rusia vrea mai degrabă să exercite presiuni asupra Chişinăului pentru a destabiliza ţara. În orice caz, evenimentele vor fi atent monitorizate.

DW: Guvernul de la Chişinău a protestat în mai multe rânduri împotriva "amestectului rusesc în chestiunile interne ale Republicii Moldova", vizând în mod concret susţinerea Irinei Vlah de către Moscova. Ar putea deveni Găgăuzia scena unui al doilea conflict îngheţat în Moldova, după model transnistrean?

MG: N-ar trebui să ne hazardăm nici în privinţa doamnei Vlah. Faptul că dumneai, din postura de candidat cu cele mai mari şanse de reuşită, caută şi are nevoie de susţinerea Rusiei, este de la sine înţeles în Găgăuzia. Din informaţiile mele, doamna Vlah nu a pus niciodată la îndoială integritatea teritorială şi unitatea Moldovei. Ar trebui să fim atenţi la rolul Rusiei, dar să avem grijă să nu demonizăm candidaţii din cauza orientării lor pro-ruse. Şefii partidelor moldoveneşti care formează guvernul actual, au decis, din raţiuni similare, să interzică participarea la alegeri a unui partid pro-rus, bine cotat în sondaje. Nu putem susţine acest lucru şi sper ca acest scenariu să nu se repete în Găgăuzia.

DW: Care credeţi că sunt modalităţile prin care Chişinăul poate detensiona conflictul transnistrean, respectiv impasul din Găgăuzia? Credeţi că scenariul pus în practică în Crimeea este posibil şi în Moldova?

MG: Guvernul moldovean se află într-o situaţie delicată: este un guvern minoritar, dependent de susţinerea comuniştilor. În plan intern, dar şi în Occident, această structură guvernamentală a irosit un important capital de încredere. Probabilitatea ca guvernul de la Chişinău să aibă autoritatea necesară în propria ţară şi să se angajeze în iniţiative mai ample cu sprijin internaţional - se află sub un mare semn de întrebare. Apoi, niciun pas substanţial în direcţia soluţionării conflictului din Transnistria nu se poate face fără acordul Moscovei. În relaţia cu Găgăuzia trebuie întreţinut dialogul şi stabilite măsurile concrete de îmbunătăţire a structurii autonome a acestei regiuni. Situaţia din Transnistria depinde de deciziile pragmatice care vor fi luate pentru consolidarea traiului în comun pentru oamenii din ambele "tabere", dar şi de modalitatea în care Transnistria ar putea fi introdusă în acordul de comerţ liber cu UE.

DW: În 2010 a existat "Iniţiativa de la Meseberg", foarte promiţătoare, care, prin implicarea cancelarei Angela Merkel şi a fostului preşedinte rus Dmitri Medvedev, a urmărit să găsească o rezolvare a conflitului transnistrean. Propunerea a pierdut rapid din elan, iar apropierea între Chişinău şi Tiraspol n-a avut loc. Dimpotrivă: Transnistria doreşte anexarea de către Federaţia Rusă. După alegerile din Găgăuzia, credeţi că mai poate exista o soluţia politică şi diplomatică de normalizare a situaţiei din Republica Moldova? Dacă da, care ar fi aceea?

DW: Iniţiativa de la Meseberg a produs, totuşi, reluarea negocierilor în format 5+2 şi s-a soldat cu măsuri concrete de îmbunătăţire a existenţei oamenilor din zonă - printre care se numără şi refacerea unor rute de transport între cele două regiuni. Trebuie sesizate, în context, propunerile fostului preşedinte rus, care a pledat pentru o nouă arhitectură europeană de securitate. Din această perspectivă, iniţiativa Meseberg a fost atât o ofertă, cât şi un test relevant pentru capacitatea ambelor părţi de a netezi şi depăşi asperităţile politice. Însă, până la urmă, s-a dovedit că disponibilitatea Rusiei la compromis a fost limitată.

Mulţi lideri transnistreni sunt perfect conştienţi de contextul geografic în care se află Transnistria - care este dependentă de Rusia, dar care se află între Moldova şi Ucraina. Şefii de la Tiraspol ştiu că trebuie să împace şi capra, şi varza. Pe de altă parte, Rusia a făcut permanent o diferenţiere între conflictele din Caucaz - sau cel recent din Crimeea - şi cel din Transnistria, fără a pune vreo clipă la îndoială integritatea teritorială a Republicii Moldova. Până acum, Moscova nu a forţat ruperea Transnistriei, ci a folosit-o ca armă împotriva integrării occidentale a Moldovei.

În situaţia actuală, conflictul este literalmente îngheţat. Apariţia unei perspective de soluţionare a conflictului, respectiv o schimbare a rolului Transnistriei, depind mai puţin de alegerile din Găgăuzia şi mai mult de evenimentele din Ucraina.