În ultimii ani, prețul aurului a crescut constant. Cu excepția actualei perioade de calmare a pieței (vezi graficul de mai jos), cotația aurului a cunoscut de ani de zile o singură direcție: în sus. Din 2020, prețul aurului a urcat de la 1.585 de dolari pe uncie la peste 4.500 de dolari pe uncie.

În mod normal, banii nu ar trebui să-și piardă valoarea din cauza inflației. Ideal ar fi chiar să se înmulțească de la sine datorită dobânzilor. În prezent, însă, această perspectivă nu este foarte atrăgătoare, deoarece ratele dobânzilor de referință sunt relativ scăzute. În aceste condiții, mulți investitori caută un loc sigur pentru a-și păstra averea – iar metalele prețioase sunt o astfel de opțiune. Iar o cerere mai mare duce, desigur, la creșterea prețului.

Economiștii de la Deutsche Bank au arătat că băncile centrale din întreaga lume cumpără tot mai mult aur. Într-un studiu publicat pe 27 aprilie, ei constată că China, Rusia, India și Turcia, precum și băncile centrale din economiile emergente își măresc rezervele de aur. Din acest motiv, aurul ar putea ajunge până în 2031 la pragul de 8.000 de dolari pe uncie – ceea ce ar însemna dublarea prețului actual.

Un nou actor în piață: criptomonedele

Înainte de a privi spre viitor, merită să ne întrebăm cum s-a ajuns la situația actuală. Cum se explică, așadar, boomul aurului din ultimii ani?

Frank Schallenberger, de la Landesbank Baden-Württemberg (LBBW), consideră că motivele sunt „așteptările privind reducerea dobânzilor și slăbirea dolarului american, achizițiile masive ale băncilor centrale, precum și cererea ridicată pentru monede și lingouri”.

În plus, spune Schallenberger pentru DW, pe piață a apărut un participant relativ nou: criptomonedele. Acestea devin „tot mai mult o nouă categorie importantă de investitori, deoarece și ele își diversifică activele (inclusiv prin cumpărarea de aur). Dacă ascensiunea acestei clase de active continuă, aceasta ar putea oferi un impuls suplimentar semnificativ prețului aurului”.

Michael Hsueh, analist pentru metale prețioase la Deutsche Bank Research și unul dintre autorii studiului menționat, face distincția între cererea „inelastică” și cea „elastică”. El a observat că cumpărătorii stabili și inelastici, precum băncile centrale, i-au înlocuit treptat pe clienții elastici, adică persoanele fizice, de exemplu cumpărătorii de bijuterii. Această cerere constantă a fost un „factor-cheie al forței aurului în perioada 2021–2025”.

Thomas Kulp, analist la DZ Bank, are o altă explicație. El a declarat pentru DW că „principalul motor al majorării prețului aurului din ultimii ani a fost acumularea incertitudinilor geopolitice”. Aspectul de „refugiu sigur” al aurului și statutul său de garant al independenței au fost, astfel, cei mai importanți factori care au stimulat cererea.

Mai este aurul un refugiu sigur?

Aurul este considerat de mult timp un mijloc eficient de protejare a economiilor. Nu generează venituri și este expus speculațiilor de pe piețe, dar este cu siguranță mai sigur decât păstrarea banilor sub saltea. Totuși, mai este aurul un refugiu sigur adaptat vremurilor actuale?

Frank Schallenberger răspunde negativ. Pe scară largă, nu consideră că este o idee bună, dar ca instrument de protecție rămâne valoros: „O pondere de cinci până la zece la sută aur într-un portofoliu nu este deloc o idee rea, deoarece poate reduce volatilitatea acestuia.”

Michael Hsueh, de la Deutsche Bank Research, are însă o opinie diferită: „Considerăm că este util să deținem aur în proporții semnificative ca rezervă de valoare. Principalele motive pentru care administratorii rezervelor (din băncile centrale, n.r.) includ aurul în portofolii sunt diversificarea, protecția împotriva riscurilor geopolitice și apărarea împotriva inflației.”

Pentru Thomas Kulp, de la DZ Bank, întrebarea dacă aurul este o formă eficientă de conservare a valorii nici măcar nu se pune: „Aurul este și rămâne refugiul sigur suprem. În perioade incerte sau de criză, metalul galben este de regulă foarte căutat.” El avertizează însă că acest lucru nu este valabil în orice moment, deoarece prețul poate fi supus unor „fluctuații uneori considerabile”, aspect pe care investitorii trebuie să îl aibă mereu în vedere atunci când își construiesc portofoliile.

O privire în globul de cristal

Orice prognoză implică un anumit grad de risc. Acest lucru este valabil atât pentru completarea unui bilet la loterie, cât și pentru evoluțiile economice. Dacă profețiile s-ar adeveri de cele mai multe ori, nu ar mai exista economiști sau jurnaliști economici, ci doar mult mai mulți multimilionari.

Împărtășesc experții intervievați aceste viziuni ale Deutsche Bank Research? Frank Schallenberger, cu siguranță, nu.

„Nu! Puternicul boom al aurului, care și-a atins pentru moment apogeul la sfârșitul lunii ianuarie, a fost susținut, printre altele, de achizițiile masive ale fondurilor ETF pe aur și de creșterea semnificativă a rezervelor de aur ale băncilor centrale. În prezent, însă, interesul acestor două categorii de cumpărători s-a diminuat. Nu văd acum factori suficient de puternici care, pornind de la nivelul deja ridicat al prețului aurului, să ducă la o dublare în următorii cinci ani.”

Coautorul studiului Deutsche Bank își susține însă prognoza. „Am analizat acumularea de aur de către băncile centrale din economiile emergente ca posibil motor pe termen lung pentru prețul aurului”, a declarat Michael Hsueh pentru DW. El anticipează „o reconstrucție a rezervelor de aur ale băncilor centrale, în contextul «întoarcerii istoriei», adică al creșterii incertitudinilor geopolitice similare celor din perioada Războiului Rece”.

Potrivit acestuia, noile vremuri nesigure ar putea duce la „revenirea la limita inferioară a intervalului dinainte de 1990, respectiv la o pondere a aurului de 40% în rezervele băncilor centrale”. „Presupunând că rezervele valutare ale economiilor emergente scad de la opt la cinci trilioane de dolari, acest lucru ar putea corespunde unui preț nominal al aurului de 8.000 de dolari pe uncie.”

Analistul DZ Bank, Thomas Kulp, este mai rezervat. Pentru el, „având în vedere evoluția ultimilor ani, astfel de prognoze nu sunt surprinzătoare”. Totuși, nu vede semne de slăbiciune la orizont: „Ne așteptăm ca, în următoarele 12 luni, prețul aurului să revină la pragul de 5.000 de dolari pe uncie. Factorii fundamentali care susțin cererea rămân valabili. Prin urmare, perspectiva noastră pe termen lung asupra aurului este pozitivă.”