Dezavantajul unui premier aşa numit independent a devenit vizibil mai repede decât s-ar fi aşteptat cineva. De altfel liderii de partid care au mai multă experienţă ştiau la ce să se aştepte şi au fost reticenţi la ideea unui premier coborât cu scrânciobul din cer. După o lună şi jumătate de la instalare, au apărut primele defecţiuni: agenţia Mediafax relatează, citând surse anonime, un episod pitoresc petrecut astăzi în şedinţa coaliţiei de guvernare: "Premierul aproape că a trântit uşa sălii în care avea loc şedinţa coaliţiei şi a spus că nu răspunde la presiuni. «Nu mai discut în contextul acesta. Faceţi presiuni prea mari», ar fi spus aproape textual Mihai Răzvan Ungureanu. El, mai relatează Mediafax, le-a cerut să iasă din sală şi miniştrilor Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi Finanţelor, Bogdan Drăgoi, prezenţi şi ei la discuţii.

Liderii politici au cerut primului ministru ceea ce ştiau că pot cere fără scandal unui şef politic: să utilizeze Fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa pentru alocări strategice în campania electorală. Cu două săptămâni în urmă, primul ministru a amânat să ia o decizie, dar de data aceasta liderii de partid l-au încolţit cu solicitările lor.
Mai mult decât PDL, de numirea unui aşa numit independent se temuseră maghiarii care ştiau ce urmează să solicite, dar poate spre surprinderea lor au găsit în premier un partener mai bun decât Emil Boc. Ironic, cel mai dezavantajat pare în acest moment chiar PDL care îşi va înteţi eforturile pentru a-l domestici pe tânărul şef de guvern care nu a candidat încă niciodată şi nu cunoaşte pe propria lui piele care sunt problemele unei campanii.

Dar dezavantajele sunt vizibile nu doar din perspectiva partidelor, ci şi din punctul de vedere al interesului general. Dacă există legi care ar trebui adoptate rapid, aşa cum sunt legile justiţiei reclamate de Mecanismul de Cooperare şi Verificare, partidele coaliţiei guvernamentale vor trage de timp, vor amâna, căutând să-i dea de înţeles premierului că Guvernul este subordonat Parlamentului şi nu invers. Ironic este că abia în aceste condiţii, membrii majorităţii parlamentare, obişnuiţi să voteze fără să pună prea multe întrebări, au dobândit o oarecare conştiinţă de sine.

Duminică, primul ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, însoţit de ministrul de Justiţie, Cătălin Predoiu, şi de purtătorul de cuvânt, Dan Suciu, au ieşit împreună în Centrul vechi din Bucureşti să bea o cafea. Gest firesc, cu discret scop de promovare, dar totodată şi semnul unei neadecvări. Ministrul Justiţiei, în pofida tuturor aşteptărilor, a avut o lungă carieră şi a făcut parte din atâtea guverne trecând prin atâtea transformări politice, încât cu greu ar mai găsi ataşamente pentru o echipă anumită. Dacă premierul a văzut în el un companion mai bun decât alţii, un om fără partid şi ataşamente la grup, înseamnă că are el însuşi probleme de adaptare. Din relatarea Mediafax reiese că premierul a identificat deja un grup (Predoiu, Drăgoi) pe care îl vede mai apropiat de punctele sale de vedere şi care ar fi, în orice caz, un grup distinct faţă de partid şi de miniştrii propriu-zis «politici».
Aşadar, în ciuda aparenţelor şi a eforturilor de promovare, noul guvern pare o construcţie sintetică la care nici proprii membri nu par să adere destul.