Corespondentul în Belarus al cotidianului polonez de orientare liberală Gazeta Wyborcza, Andrzej Poczobut, se află de mult timp în conflict deschis cu regimul de la Minsk al lui Aleksandr Lukașenko. În anii 2010 și 2011 a fost arestat de două ori pentru participarea la manifestații antiguvernamentale. În timpul protestelor de masă izbucnite după alegerile prezidențiale falsificate de acum cinci ani, conflictul jurnalistului cu puterea politică s-a accentuat.

Pe 25 martie 2021, agenți ai serviciului secret KGB i-au percheziționat locuința din orașul Grodno (în vestul țării) și i-au confiscat computerele, documentele și cărțile poloneze. Poczobut a fost arestat. Lukașenko însuși a simțit nevoia să se adreseze public după reținerea jurnalistului, care aparține minorității poloneze din Belarus: ”O organizație ilegală din Grodno glorifica deschis bandiți și naziști”, a tunat dictatorul. Pentru jurnalist începea o lungă odisee prin diferite închisori din Belarus.

Plimbat prin beciuri și lagăre

Poczobut a fost trimis, printre altele, într-un penitenciar din capitala Minsk, unde în secolul al XIX-lea fuseseră încarcerați revoluționarii polonezi și unde, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cetățeni polonezi au fost executați de poliția secretă sovietică NKVD. Jurnalistul a fost plasat într-o aripă a penitenciarului destinată deținuților condamnați la moarte.

După un proces-spectacol, în 2023, Poczobut a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru ”instigare la ură națională și religioasă” și ”promovarea nazismului”. A fost trimis în faimoasa Colonie Penală nr. 1, un lagăr de detenție cu regim sever din nordul țării, nu departe de granița cu Rusia. Primele luni le-a petrecut într-o celulă solitară.

”Andrzej știe că viața lui este în pericol. Merge pe același drum pe care au mers înaintea lui (scriitorul ceh Václav) Havel, (liderul sud-african al mișcării de rezistență ANC, Nelson) Mandela și (liderul sindical polonez Lech) Wałęsa. Rămâne fidel acestui drum”, a scris redactorul-șef al Gazeta Wyborcza, Adam Michnik, el însuși fost disident anticomunist. Michnik i-a atribuit jurnalistului o ”atitudine eroică”.

Dublă ”crimă”: critic al regimului și etnic polonez

Minoritatea poloneză numără, potrivit diverselor estimări, între 300.000 și un milion de persoane într-un Belarus cu populație de 9,1 milioane de locuitori. Jurnalistul în vârstă de 52 de ani, care deține doar pașaport belarus, a fost activ și în structurile Uniunii Polonezilor din Belarus, organizația grupului etnic. Odată cu el au fost arestate și două colege din aceeași organizație, între timp eliberate.

Poczobut, care colaborează de aproape 20 de ani cu Gazeta Wyborcza, a intrat în repetate rânduri în vizorul autorităților belaruse. De cele mai multe ori a scăpat doar cu răni ușoare.

În 2011 a fost trimis în judecată pentru că, într-un articol, îl numise pe Lukașenko ”dictator” și ceruse impunerea de sancțiuni europene împotriva Belarusului. A fost condamnat la închisoare, dar eliberat după câteva luni. În acea perioadă, Bruxellesul încerca să-l convingă pe Lukașenko să se distanțeze de alianța strânsă cu Rusia, iar dictatorul dădea atunci semne de aparentă disponibilitate.

De la ultima sa arestare, în 2023, presa poloneză a relatat în repetate rânduri despre negocieri secrete menite să ducă la eliberarea lui Poczobut. Totuși, nici în cel mai recent schimb de prizonieri intermediat de Statele Unite, nici în acordurile anterioare, jurnalistul nu a fost scos din detenție.

Refuzul de a-i cere lui Lukașenko grațierea

”Regimul belarus a încercat să-i frângă rezistența lui Poczobut, dar a eșuat. Lui Lukașenko nu i-a mai rămas decât răzbunarea”, a comentat lidera opoziției belaruse aflată în exil, Svetlana Tihanovskaia. Soțul acesteia, Serghei Tihanovski, care a candidat împotriva lui Lukașenko la alegerile prezidențiale din 2020, a fost eliberat în iunie anul trecut, după cinci ani de detenție în Belarus.

Colegul de redacție al lui Poczobut, Bartosz Wielinski, de la Gazeta Wyborcza, consideră că Lukașenko s-a simțit personal insultat de acuzația că ar fi dictator. Poczobut nu reprezintă doar jurnalismul curajos, ci simbolizează și Polonia, țara pe care dictatorul belarus o percepe drept întruchiparea Occidentului detestat, a explicat Wielinski într-un interviu acordat DW.

De altfel, Poczobut ar fi putut fi demult în libertate, dacă ar fi acceptat să se supună lui Lukașenko, să-i ceară grațiere și să părăsească Belarusul. Această ofertă i-a fost făcută de mai multe ori, încă de la arestare, dar jurnalistul a refuzat de fiecare dată.

Pentru curajul și tăria sa, jurnalistul încarcerat a fost distins cu Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European pe anul 2025, alături de jurnalista georgiană Msia Amaghlobeli. ”Amândoi sunt aflați în prezent în închisoare pe baza unor acuzații inventate, doar pentru că și-au făcut meseria și au avut curajul să vorbească împotriva nedreptății. Curajul lor i-a transformat în simboluri ale luptei pentru libertate și democrație”, a punctat președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, când a anunțat astăzi, la Strasbourg, laureații Premiului Saharov din acest an.

Visul Georgian, un coșmar care orbește

Directoare a canalelor mass-media online Batumelebi și Netgazeti, fondate în urmă cu 25 de ani, Amaghlobeli a fost arestată în ianuarie 2025 și condamnată în august la doi ani de închisoare în timpul protestelor antiguvernamentale de la Batumi, al doilea mare oraș al țării după capitala Tbilisi. Condamnarea oficială se referă la ”rezistență, amenințare sau violență împotriva unui oficial”: l-ar fi pălmuit pe şeful poliţiei din Batumi, Irakli Dgebuadze, după ce, inițial, fusese deja arestată pentru că a lipit un autocolant de protest pe clădirea poliției locale.

Amaghlobeli a devenit astfel, la 50 de ani, prima femeie prizonier politic din Georgia de la independența țării, în 1999. Oponentă a partidului de guvernământ Visul Georgian de la alegerile contestate din octombrie 2024, apărătoarea libertății de exprimare este una dintre figurile principale ale mișcării de protest pro-democrație din țara sa.

Un raport al Amnesty International atrage atenția că există riscul ca Amaghlobeli să orbească, întrucât i se refuză accesul la îngrijire medicală adecvată. Suferă de o boală oculară progresivă, iar din cauza lipsei tratamentului de specialitate, vederea i s-a deteriorat drastic, iar în prezent, mai vede doar 10% cu ochiul drept, în vreme ce la cel stâng este aproape complet oarbă.

Într-o rezoluție adoptată la 19 iunie 2025, Parlamentul European a solicitat eliberarea imediată și necondiționată a jurnalistei, condamnând ”atacul sistemic al regimului partidului Visul Georgian împotriva instituțiilor democratice, a opoziției politice, a mass-media independente, societății civile și independenței sistemului judiciar”.

Premiul Saharov este o distincție acordată anual, din 1988, de Parlamentul European, în memoria fizicianului și disidentului rus Andrei Saharov, pentru a onora persoane, grupuri sau organizații care se remarcă prin apărarea drepturilor omului și a libertății de exprimare.

Distincția din acest an este însoțită de o bursă în valoare de 50.000 de euro. Ceremonia oficială de decernare va avea loc pe 16 decembrie, la Strasbourg, deși rămâne neclar dacă Msia Amaghlobeli și Andrzej Poczobut vor putea fi prezenți.